-Ti-am zis ca e oidee groaznica Mia !
-De unde aveam sa stiu ca ne vom ratacii in padure?
-Pai , ai fi putut sa te gandesi! Nu eu trebuia sa ma gandesc , ce a fost in capul meu cand am plecat cu tine?
-Trebuia sa fie o gluma nu o tragedie.
-Da , si uite unde am ajuns!
-Nu e numai vina mea!
-Stiu scuze! Sunt tare speriata imi e frica si urasc asa tare frigul incat am impresia ca voi murii inainte de pragul normal de hipotermie.
-Vorbesti prostii! Baietii ne cauta ! Iti promit ca totul va fi bine ai sa vezi!
-Mia suntem intr-o prapastie si daca ar trece pe aici tot nu s-ar gandii ca am alunecat !
-Ba da ! Patrik va stii! Ai incredere in ei, probabil deja au chemat ajutoare.
-Se intuneca!
-nu pot sa cred ca iti e frica de intuneric!
-A imi pare rau ca am in fiecare seara cosmaruri cu intunericul ce imi inghite parintii, ducandui departe de mine!
Strig mult prea tare , stiu ca nu e vin ei nu stiu ce m-a apucat. Am alunecat in timp ce jucam vateascunselea prin padure. Am incercat sa o conving pe Mia sa nu mergem asa departe dar ea nimic. bine inteles ca as fi putut sa plec de langa ea dar sa o las sa faca nebunii singura nu era prea moral adica trebuia sa stau aproape. Acum panica m-a cupribs si mintea mea caategoric nu mai functioneaza caluma . Daca ne prinde noaptea aici suntem ca si moarte! daca ne mananca lupiii, sau daca apar ursi....stai asa ursii hiberneaza in perioada asta, dar daca vin lupii , ei categoric nu hiberneaza. Nu, nici de cum! Inca sunt foarte activi cautand mancare cu disperare in acest infer inghetat.
-Ella esti ok?Pari mai palida ca acum 5 minunte.
-Da, gata ! Sa ne calmam ! Ne vor gasi.
-Da de parca nu as fi spus asta de 10 ori pana acum.
-Nu mai fa pe desteapta cand suntem in situatia asta/1 Ma faci sa imi fie tare usor sa imi dau seama care va fi urmatorul meu pranz in caz ca nu ne gaseste cineva.
-Serios ? Ce? Mor de foame.
-Inghetata de Mia!
-OOo, bine gata tac,dar priveste partea buna...
-Ce parte buna vezi tu in asta?
-Pai suntem singure si impreuna dup mult timp!
-Aaa, da asta !
-Ce nu te bucuri?
Ba cum sa nu , ma bucuram . Abea cand am vazut-o din nou pe Mia mi-am dat seama ce dor imi fusese de ea , mai ca imi venea sa plang, de emotie. Cred ca din cauza asta am plecat pe urmele ei in padure, pentru a petrece putin timp doar cu ea.
-ba da Mia asta chiar e o veste buna!
-Bine ...acum spune cum de ai ajuns cu frumuselul tau iubit.
-Pai, nu stiu daca e char iubitul meu...adica e tare complicat.
-Pai nu stiu de tine dar el asa sustinea cand s-a prezentat.
-da , pai atunci cred ca e.
-Am rezolvat un punct! Acum spune-mi , saruta bine?
-Mia!
-Da, uite de exemplu, Pat saruta asa bine incat mi se face cald si in congelatorul in care ne aflam acum.
Am inceput sa rad uitandu-ma la ea cum viseaza cu ochii deschisi.
-De ce razi?
-Scuze nu am vrut.
-Deci? Cum saruta?
-Nu stiu exact nu am mai sarutat si alte persoane dar dupa parerea mea buzele lui sunt precum crema de ciocolata de pe o briosa!
Acum era Mia cea care radea .
-Da, scuze dar pentru o fata care citeste asa mult ma asteptam sa spui ceva mai romantic.
-Si asta nu e? Ador ciocolata!
-Bine cum spui tu.
-Pai vezi!
In continuare am incercat sa ne distragem cu tot felul de discutii prostesti dar frigul se intetea iar miscarile de colo colo pe care le facem si hainele de pe noi nu erau indeajuns sa ne apere de viscol.
-Cat crezi ca le mai ia pana ne gasesc?
-Nu stiu! Cum mai e cu scoala de balet.
Mis a inceput sa povesteasca incantata de tot ce i se intampla si la un moment dat aveam impresia ca a si uitat de frig incepand sa execute cu gratie miscarile sale de balet, probabilinconstient.
-esti minunata!
-Sper , trebuie sa fiu extraordinara .
-Cu siguranta esti.
-Ar trebuii sa facem un foc sau ceva ...nu arati prea bine!
Adevaru e ca nici nu ma simteam prea bine. Pe parcursul povestii ei ma asezasem pe un bolovan deoarece imi simteam membrele mult prea inghetate pentru a ma mai sustine.Narile se mi se lipeau de la frig, ochii ma intepau scotand la iveala lacriimile ce imi inundau ochii. Parul meu precum cel al Miei era acoperit de albeata.
-Mia cu ce crezi tu ca am putea face un foc? Cu pietre?
Vocea imi tremura si era precum o soapta.
-Doamne daca esti acolo.....daca esti sa stii ca avem nevoie de tine!
Atunci un mic licar imi aparu in ochii . De la moartea parintilor mei am incetat sa ma mai gandesc LA Dumnezeu, mi s-a parut nedrept ca mi i-a luat pe ei. Inainte ma inchinam in fiecare seara si mergeam uneori la biserica dar de atunci acesta nici macar nu mi-am mai bantuit vreun gand. Acum inteleg ca probabil ar fi trebuit sa ii multumesc ca pe mine m-a salvat chiar daca mi ia luat pe ei. Acum sunt atat de aproape sa pierd ce imi oferise el incat am inceput sa plang.
-Ella nu mai plange , va fi bine.
-Dar daca se intampla ceva ?
-Nu se va intampla!
-Mia eu simt cum ochii mei se lipesc , fiecare muschi imi tremura, daca nu mai rezist pana cand apar ei ?
-Nu mai spune asta !Nu poti sa ma lasi singura aici! Daca nu ai un motiv destul de bun sa ramai treaza din partea ta atunci ramai treaza pentru mine!
Avea dreptate trebuie sa raman cu ea.
Ce parere aveti despre acest capitol?
:*
ESTÁS LEYENDO
Pata de cafea pe carte
Novela Juvenil" Adio carticica,buna iubire" Dupa sfarsitul brusc al primei mele carti "Dragoste la prima pata de cafea" eu elena3331 va jur solemn ca aceasta carte va fi mult mai interesanta. *Cu ajutorul unor maini stangace si a unei cesti cu cafea, Ella ajunge...
