Domnișoara Danner |FINALIZATĂ|

Capitolul 10

*Perspectiva lui Lexi*

-Acum imi spui ce s-a intamplat? ma intreaba Chase in timp ce eu ma tineam ca un scai de bratul lui.

-Of... bine, dar nu aici. Hai sa mergem la lac, ce zici? imi ridic capul pe umarul lui si il privesc cu ochii de catelus.

-Bine, cedeaza el si ma trange si mai tare de mana.Mergem la lac, adauga si fluiera dupa un taxi.

-Serios?! mormai eu.

-Doar nu credeai ca voi merge doua cartiere pe jos numai ca tu ai chef sa-mi dai coteala, mi-o taie el amuzat. Hai urca! imi face semn catre portiera deschisa si mormai ceva abiaauzibil si pentru mine si ma asez pe bancheta din spate. Dupa ce Chase i-a spus soferului destinatia si-a infasuat un brat in jurul mijlocului meu, iar eu mi-am indesat fata in pieptul lui incepand sa plang silentios in timp ce cealalta mana a lui se plimba prin parul meu.

-Imi pare rau pentru bluza, murmur o data ce mi-am scos capul din pieptul lui si am coborat din taxi.

-Eh, se putea si mai rau, spune amuzat si ma apuca de mijloc pornind spre lac pe carare.

     Mi-a lipsit genul asta de plimbare. Mai ales cu el. Nu l-am mai vazut de vreo doi ani, ani in care gandul imi fugea la el dese ori, doar mi-a fost mai rau ca un frate. Mai ceva ca Issac si el era pericol social. Issac mereu mi-a fost alaturi exact ca si Chase, doar ca el intelegea mereu tot ce-i spuneam pe cand tipul de langa mine... puteam sa jur ca avea puteri supranaturale de citire a mintii.

-Acum scuipa tot, surade el cand ne asezam pe malul lacului cu picioarele in apa.

-Pai nu prea am ce sa scuip, vezi?! zic si casc gura. Zero saliva!

-Frumoasa coteala blondo, chicoteste el si incepe sa se joace cu degetele mele.

-Nu sunt blonda, blondule! ma rastesc eu la el.

-Nici eu. Ma bucur ca ne-am inteles. Acum spune-mi tot si fara coteala , te rog!

-Pai... am fugit de la un bal caritabil, incep eu.

-Asta stiu. Mi-au spus Jeff si Candy, continua cand il privesc urat. De ce ai fugit?

-Pentru ca imbecilul care m-a "castigat" ca sa zic asa, s-a intins prea mult cu toate ca nu era atat de grav... n-am mai putut sa stau. M-am simtit cumparata exact ca un obiect chiar daca era cauza era buna, rostesc lenes privind reflexia lunii in apa.

-Pai si ce ti-a zis de te-a determinat sa fugi?

-A zis, citez: "nu vreau sa mori pana cand nu esti a mea si mai bine zis... in patul meu", asta pe un ton batjocoritor, momai.

-Nu i-ai facut nimic? maraie el si chicotesc scurt.

-I-am patat frumusetea de costum cu un parah de vin rosu, explic pe un ton amuzat.

-Da-l in ma-sa! Foarte bine i-ai facut! rade si Chase.

-Probali...

-Si de plans... de ce? ridica ambele sprencene.

-Pentru ca sunt praf. Sunt super obosita si nu mai fac fata, ii spun si ma las pe spate pe iarba verde.

-Te-ai gandit sa iti iei o zi libera si sa scapi de toti si de toate? ma intreaba el si eu ma ridic pe coate.

-Stii ca nu suna rau?! Poate o sa fac chestia asta.

-Ma bucur, murmura si se lasa jos langa mine.

-Acum ca am terminat cu mine sa incepem cu tine, Chase Whisperson, chicotesc eu.

-Deja imi este frica de ce intrebari iti trec prin scafarlie, zice si se intoarce pe o parte.

-Ai vorbit cu Candice? ridic eu jucaus din sprancene si acesta inchide ochii lasandu-se pe spate.

-Nu incepe, murmura facandu-am sa rad.

-De ce nu? Zi ma... ai vorbit sau nu cu ea? insist eu.

-Doar cateva vorbe cu toate ca muream de nerabdare sa stam la barfa cu orele. Betivul de Jeff ne-a stat in cale, rosteste imbufnat.

-Iti mai place asa de mult de ea? il intreb si se inroseste asemenea unei fetite.

-Hai sa schimbam subiectul. Uite ce stele frumoase sunt pe cer, imi da el mie coteala.

-Uite acum cine se coteste! rad de el. Si in plus, cerul este intunecat, nu stiu unde vezi tu stele!

-Uite ca eu le vad, pune el bot si eu ma ridic pe coate cu burta pe iarba imbufnata.

-Chase, nu face asa si spune-mi! ii ordon, iar el mormaie ceva indescifrabil. Ha?!

-Da inca imi place de ea, spune cu vreo doua octave mai sus decat de obicei.

-Doar iti place? mustacesc eu si el din nou spune ceva doar pentru el. Chase mai tare ca nu te aud!

-Da inca sunt indragostit de ea, maraie el facandu-ma sa ma crispez.

-Gata respira, il bat peste piept.

-Mergem acasa? ma intreaba dupa putin timp de liniste,

-Mai stam putin...

*Perspectiva lui Dylan*

    *dupa 30 de minute*

-Unde e Lexi? tipa o blonda spre Hall.

-A fugit, spune el resemnat.

-Cum adica a fugit? urla ea mai sa-l pocneasca.

-A fugit si gata, tip eu dandu-mi cu mainile prin par asezandu-ma pe scaun.

-Evans nu te baga, maraie brunetul ma mine.

-Daca nu, ce?! Stai cuminte Hall ca n-am chef de copilariile tale, il atac eu fulgerandu-l cu privirea.

-Voi doi ati face bine sa stati locului ca nu v-am invitat aici pentru a face circ, maraie blonda.

-Kate, se aude vocea blanda a lui Lexi.

-Doamne, se minuneaza blonda si sare sa o imbratiseze. Esti bine? Ce ti-au facut idiotii astia doi?

- Kate sunt bine, ok? Si cat despre astia doi, adauga privind de la mine la Hall, va rog sa nu ma mai deranjati, inteles?

-Dar...

-Nici un dar, i-o taie Lexi lui Hall, apoi pleaca spre cabina.

-Ce am facut sa te merit? momaie Kate, din cate am inteles, si pleaca pe urmele fetei.

-Prost, murmur eu.

-Taci ca nici tu nu esti mai bun, comenteaza el si imi las capul in palme.

            Bine zis...