Domnișoara Danner |FINALIZATĂ|

Capitolul 23

*Perspectiva lui Lexi*

   Imi amintesc de copilarie, de serile lungi de vara pe care le petreceam alaturi de familiile noastre. Atunci cand eu cu Jeff sau Issac, Candy sau Chase alergam de nebuni in jurul parintilor nostrii cu o minge in mana sau cu mana goala incercand sa facem slalom printre ei, mai ales cand Luke sau tata incercau sa faca pe bucatarii in fata gratarului. Am crescut, lucrurile sau schimbat sau o data cu trecerea timpului au disparut, dar noi... noi am ajuns oameni in toata firea. 

  Acum toti stam in linie ca niste copii, fie linie dreapta, fie orice altceva numai linie nu. Jeff e intins pe burta asemenea unui copil dand din picioare din cand in cand, iar Chase i-a copiat pozitia doar ca pe spatele lui se afla bruneta care isi mai infige mainile in parul lui jucandu-se si apoi... mai suntem noi, eu si Dylan. El sta in pozitie turceasca jucandu-se  cu o suvita de par, iar eu stau in fata lui rezemata de pieptul lui.

  Daca ne-ar vedea unul dintre parintii nostrii mai mult ca sigur ar face tone de poze, numai gandul ca vom avea cateva albume  noi noute cu poze ma face sa chicotesc atragandu-le atentia celorlalti.

-Ce? ridic eu din sprancene.

-De ce razi? ma intreaba Chase.

-Nimic, intoarceti-va la film, ma eschivez zambind facandu-le semn sa-si intoarca capul inapoi spre "ecran".

    Fiecare dintre ei imi arunca un zambet de parca ar stii la ce ma gandesc, apoi se conformeaza privind la patura alba pe care videoproiectorul rula filmul. Chiar daca ne uitam la un film pentru copii, toti suntem acaparati, cine ar fi crezut ca Nemo inca ne castiga sufletele de copii?

-Mi-e foame, intrerupe linistea bruneta.

-Si mie, adaug ridicandu-mi privirea spre Dylan care se distra de minune cu parul meu. Frumoasa mustata tatae, rad de el tragandu-i suvita de par.

-Mergem la pizza? ne intreaba Jeff rostogolindu-se pe spate.

-Da, raspundem noi doua.

-Fomiste mai sunteti, zice Chase si se intoarce pe spate, iar bruneta il plesneste in joaca peste gura.

-Ai grija cum vorbesti, sunt in crestere! il atentioneaza cu degetul.

-Pana la urma mergem la pizza sau o facem? ma trezesc intreband.

-Daca o facem, cineva trebuie sa-si sacrifice bucataria, rade Jeff. Eu nu!

-Nici eu, spun la unison cu Chase.

-Nici eu, ne urmeaza bruneta. Dylan ai ramas!

-Iese rau? ma intreaba soptit satenul.

-Vei vedea, chicotesc si ma ridic repede. Toata lumea la cumparaturi!

*peste 15 minute*

- Nu vreau ardei, le zic inainte sa ne despartin printre raioane.

  Imi plimb ochii de sus si pana jos...

-Ce fel de mozzarella sa iau? intreb, dar nici unul dintre prietenii mei nu se mai alfa in jurul meu. Dylan? murmur cand il aud oftand pe partea cealalta a raionului. Iubitule... iau mozzarella feliata sau intreaga? Dylan...

    Cum sa mai continui cand il gasesc ingramadit de o roscata intr-un colt, ca sa nu mai pomemesc de sarutu. La naiba Dylan?!

-Saruta bine? intreb cu dezgust cand il aud oftand. Dylan! tip, iar Chase cu Jeff apar imediat.

-Ce draci?!  striga amandoi, iar Candice apare si ea, cand cei doi amorezi s-au departat.

-Chiar nu puteai sa-ti tii limba-n gura, nu?! comentez aruncand o punga de cipsuri in idiotul care se stergea de ruj. 

-Iar tu panaramo? sare cu gura prietena mea apropiindu-se intr-o secunda de roscata. Sa nu-mi spui ca ti s-a oprit cronometrul dintre craci tocmai la asta cu iubita!

-Pe cine faci tu panarama slabatura? comenteaza noua "prietena" a lui Dylan.

-Stai usor ca iesi rasa-n cap din magazin, maraie Chase asezandu-si mana pe mijlocul brunetei.

-Si voi cine ma rog ar trebui sa fiti? ne intreaba ranjind. Pui... nu vrei sa ma prezinti? se intoarce cu fata spre vinovat.

-Pui?! rad eu incercand sa-mi astampar lacrimile. Iti spus o singura data, bine Iubi? Te rog frumos, daca ai un gram de sentiment sau orice altceva pentru mine, nu ma mai cauta, bine?! scuip cuvinte in fata lui privindu-l cu sta nemiscat ca o stana de piatra.

-Iubi?! Cine dracu' e asta Dylan? scanceste roscata apucandu-ma de brat.

-Daca nu-mi dai drumul te chelesc, marai spre ea si ranjind isi mareste stransoarea. 

-Tu n-ai auzit? maraie si Jeff bagandu-si mana in parul ei. Jos laba de pe ea!

   Si acestea fiind spune imi da drumul, dar asta doar dupa ce isi infige putin unghiile de pitipoanca in bratul meu.

-Tu n-ai nimic de spus? ma da Candice la o parte uitandu-se la Dylan care tace ca mutu. Cat de josnic. Hai sa mergem! adauga si ma trage dupa ea, dar chicotul roscatei ma face sa ma opresc.

-Ce e asa de amuzant? o privesc cu dezgust, iar Chase se pune intre noi.

-Asa sfarsesc toate tarfulitele ca tine cand isi face simtita prezenta... logodnica, rosteste cu superioritate, dar nu stau sa ma gandesc de doua ori si il dau pe barbat din fata mea cat sa am loc  sa o apuc pe tipa de gat si sa-i dau un cap in gura.

-Sper sa ai destui dinti pentru o verigheta, zic pe un ton batjocoritor stergandu-mi saliva si totodata si 

sangele panaramei de pe frunte.

-Tarfa proasta, tipa ea si se repede la mine, dar din nefericire bratul lui Dylan o opreste.

   Chiar aveam chef de o bataie!

-Sa n-o atingi in viata ta, spune si glasul sau nu tradeaza nimic altceva decat raceala, parca e un ghetar. Nici moarta si nici vie... sa nu o mai atingi, adauga si o priveste pe roscata. Misca acasa, acum! 

  De data asta a tipat facandu-ne pe mine si roscata sa tresarim, dar nu asta m-a socat, ci facut ca... atunci cand a vrut sa porneasca spre iesire m-a strans in brate ca si cum ar fi fost pentru ultima data, iar cuvintele...

-Du-te la Crystal, o sa-ti explice, a soptit cat sa-l aud numai ei. Ai incerede si du-te la ea!

    "Ai incredere"- asta da idee nebuneasca. Cum sa mai am incredere in el dupa ce l-am gasit... asa? Cum sa mai pot doar sa ma gandesc la asta?

-Mergem? se apropie Candice de mine, iar eu imi las capul pe umarul ei incepand sa plang silentios.

-Mergem, aprob cu un suspin si ma las pasata lui Jeff adoptand aceeasi pozitie.

-Noi luam inghetata si cartofii, ne spune Chase in timp ce paseam spre iesirea magazinului.

    Daca nu aparea "Miss par-ras" puteam sa spun cu mana pe inima ca era o zi perfecta.

-Ce ti-a spus? ma intreaba prietenul meu cand m-am facut comoda pe bancheata din spate alaturi de el.

  Sa-i spun? Oare ce va crede... asta daca nu va vrea cumva sa-i rupa gatul.

-Nimic, nu mi-a spus nimic! neg vehement si ma asez in bratele lui. Absolut nimic...

   Din ceea ce mi-as fi dorit sa aud...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

La multi ani celor ce isi serbeaza astazi ziua!

Va pup:*