Domnișoara Danner |FINALIZATĂ|

Capitolul 21

*Perspectiva lui Hope*

-Voi innebuni cat de curand cu asa familie. Hai dezlegati baiatul mai repede! zbier la cei trei indivizi care se uita la mine speriati.Nick...

-Da draga? imi raspunde satenul.

-Ce s-a intamplat de Dylan e legat de copac? imi intreb sotul in speranta faptului ca voi primi o explicatie.

-Am... Issac! tipa acesta si il cheama pe fiul nostru. 

-Ce-i? murmura el.

-Ia spune-i mamei tale de ce Dylan este legat de copac, spune calm.

-Am.. stati asa, Lexi! tipa Issac imitand gestul tatalui sau..

-Da? murmura satena prvindu-ma atent, iar eu ii fac semn din cap carte "prizonier". A pai asta... vezi tu mami, e un nesimtit notoriu care m-a inselat!

-Ce a facut? ciulesc eu urechea.

-M-a inselat cu, culmea,  cea mai buna "prietena" a lui, spune fata mea cu sila si ma dau putin intr-o parte pentru a-l privi.

-Asa e? mormai apropiindu-ma de el.

-Da si nu, doamna! raspunde scurt.

-De ce da si de ce nu? rostesc si ma rezem de copac cu o mana. Iar voi trei indivizilor, le atrag atentia celorlalti, aveti cinci minute sa terminati ambele masini! Acum spune, revin la Dylan care e inca legat.

-Da pentru ca... da am sarutat-o, dar nu pentru ca ea m-a pus! 

-Lexi te-a pus si tot ea e cu gura mare? Ea ca ea, dar nici tu nu esti mai bun, mormai si apuc de funie. Ai grija la fata!

-Ce?! scanceste baiatul, dar deja ii dadusem drumus. Mersi!

-Gata masinile? strig adoptand pozitia de general. 

-Da! tipa toti la unison.

-Vreau sa vad o linie dreapta ca in armata, acum! le spun si toti se aseaza, inclusiv prizonierul. Dylan... da-i mesaj sau sun-o pe Maria si spune-i ca o invit la o cafea acasa!

-Imediat, aproba baiatul si incepe sa tasteze mesajul.

-Gata? 

-Da doamna!

-Toti petru sunteti pedepsiti, spun zmbitoare, iar toti ingheata.

-Buna gluma iubito, hai in casa, zice Nick si da sa ma ia de mijloc, dar ii arunc o privire de gheata. Nu glumesti?

-Tu esti pedepsit pentru ca nu l-ai ajutat pe baiat, Issac pentru ca a ajutat la capturarea lui, Lexi pentru ca ea l-a pus s-o sarute si tot ea e cu gura mare, asta plus ce era legat, iar Dylan pentru ca nu stie sa-si tine limba doar pentru el, le explic eu. Aveti la dispozitie o jumatate de ora ca sa faceti casa asta luna, ati inteles? Ai inteles Nick?

-Haide iubito, eu n-am nici o vina ca avem copii rai, se pisiceste el.

-Si incepeti... acum, zic si dau drumul la cronometrul de pe telefon si Lexi cu Issac fug. Nu glumesc, strig catre cei doi. Nick dormi la ma-ta si asta inseamna sa o saluti  din partea mea doua saptamani!

-Unde  e aspiratorul? fuge si striga intrand in casa.

-Voi vorbi cu Maria si Victor de o posibila pedeapsa in legatura cu Lexi, una drastica daca nu te duci dupa ei, spun privindu-l pe saten.

-La naiba?! mormaie si porneste catre usa.

   Va fi o zi lunga...

*peste 15 minute*

-Dylan ne faci si noua doua cafele? il intreb pe baiat inainte de a deschide usa si ma aproba cu o inclinare a capului si ceva incoerent.Maria!

-Buna blondo, chicoteste ea. Ce se intampla aici?

-Sunt pedepsiti, rad eu si o poftesc in living.

-Dylan aduce cafea? se uita mirata la baiatul ei.

-Toti sunt pedepsiti, inclusiv Dylan, o infornez eu. Multumesc, ii spun baiatului.

-Cu placere, zice si pleaca.

-Face si curat?! Ce au facut? rade roscata.

-Iti fac un scurt rezumat, zic si ea aproba. Dylan a inselat-o si nu pe Lexi care l-a pus sa sarute o alta fata si tot o data l-a legat de copac cu ajutorul lui Issac.

-Pai si Nick?

-Nick merita pedepsit orice ar fi, asta si faptul ca statea si se uita la cei doi plozi ca la un tablou cu ingeri, spun indiferenta si iau o gura de cafea.

-Of... tineri din ziua de azi sunt nebuni, rasufla greu prietena mea.

-Nici n-ai idee. Mai aveti zece minute, strig de pe scaun.

-Le-ai dat si timp? se mira femeia din fata mea.

-Se putea fara? ridic eu din umeri razand.

-Cat timp a trecut? ma intreaba Maria melancolica.

-Aproape 30 de ani? raspund ingandurata.

   Timp in care cele doua ghemotoace au crescut foarte frumos. Unul e barbat in toata firea, iar cealalta e o femeie frumoasa si nebuna. O fi ea fata mea, dar zdravana nu-i!

-Copii ai crescut si noi am imbatranit, ma simt asa o baba, zice ea serioasa si eu pufnesc usor in ras.

-Pai asa si e... vremea noastra a trecut Maria. Acum e momentul lor, spun eu.

-Gat! striga corul intrand in camera.

-Fiecare in camera lui, zic si imi beau cafeaua spre amuzamentul lor.

-Haide ma mama, ce naiba?! Nu mai suntem copii, se ratoieste Lexi la mine.

-Una, doua de te dezmostenesc, ai grija! o atentionez. Toti in camerele lor, ordon si arat catre etaj. Dylan tu in camera de oaspeti, nu in camera lui Lexi,da?

-Da doamna, apoba si pleaca toti in sir indian.

-"Da doamna"? Bunico, rade prietena mea.

-Fa putin liniste, imi pun eu degetul la buze si ciulesc urechile. Una, doua, trei, numar eu si un zambet imi apare pe buze.

-Trei ce Hope? ridica roscata din spanacene.

-Trei usi inchise, iar cea de-a patra ar fi trebuit sa fie a fiului tau, dar se pare ca s-au sau se vor imapca...

  *Perspectiva lui Lexi*

  Se putea el sa ma lase singura in camera?! Niciodata!

-Dylan iesi, ii ordon, dar degeaba ca nici macar nu se clinteste. Atunci da-te macar jos de pe mine!

-Niciodata! Vreau sa stau toata viata calare peste tine, afirma el hotarat.

-A... ok, asta a sunat cam ciudat, mormai eu si ma zbat putin sub trupul lui.

-Nu te mai juca asa ca nu-ti faci situatia mai roz absolut deloc, imi spune la ureche apoi ma priveste fix lingandu-si buzele.

-Nici sa nu te gandesti, il atentionez eu.

-Nici macar putin? ma priveste cu ochii mari de catel.

-Stii ca te urasc, nu? Cum ai...

   Cel mai bun mod de a intrerupe o fata din a vorbi? Sarut-o frate! Chiar il urasc in momentul asta, atat de tare incat mi-am incolacit picioarele in jurul lui.Am cedat...

-Sper ca ai inchis usa aia...

  Bravo fato!?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Imi pare rau pentru intarziere!

Va pup:*