Domnișoara Danner |FINALIZATĂ|

Capitolul 12

-Lexi esti bine? ma intreaba tata cand ma vede ca tusesc in prostie.

-Nu, nu sunt bine. Nu vezi ca mor aici inecata? ma ratoiesc la el si drept rasplata primesc o palma sanatoasa pe spate. Doare!

-Te inecai, ce sa-ti fac daca mananci ca vaca, imi spune tata calm si raman cu gura cascata.

-Tocmai m-ai facut vaca? il intreb.

-Nu scumpo, nu te-am facut, ai ramas tu fara aer si delirezi, rade el de mine si eu ii dau un pumn in umar.

-Mama! tip prin casa. Tata m-a facut vaca!

-Nick! urla mama de la etaj.Misca-te aici!

-Multumesc Milka, maraie tata si pleaca resemnat. Vin acum iubito!

-Lexi? rasuna vocea lui Dylan prin difuzorul telefonului.

   Am uitat de telefon, la naiba!

-Scuza-ma, tata...

-Deci? Imi mai acorzi o sansa? ma intreaba calm.

   Sa ii dau sau nu? Daca ii dau poate sa-si bata jos, daca nu ii dau scap fara nici o problema.Hm...

-Nu!raspund hotarata.

-Dar Lexi...

-Taci si asculta-ma! Nu pana cand nu vad ca o meriti cu toate ca nici nu ar fi trebuit...

-In doua minute sunt la tine! zice si inchide.

-Ce ma? intreb dar tot ce se mai aude este vocea mea. 

    Ce naiba am facut? ma intreb si incep sa fug spre scari.

-Tati am nevoi de tine... din nou! tip si pornesc spre etaj.

     *peste 10 minute*

-Coboara! maraie tata la mine si ma impinge de la spate spre scari,dar eu ma prind de pat.

-Nu, raspund scurt si strang mai bine tablia patului.

-Lexi du-te jos ca te asteapta baiatul ala de 10 minute!

-Nu!

-De ce? ma intreaba si isi pune mainile in san.

-Pentru ca nu vreau... nu trebuia sa-i zic ca ii dau o sansa, ma plang eu si intr-o fractiune de secunda sunt trasa din pat de un picior. Tata da-mi drumul!

-Taci si misca-te la el! Nu pot sa-l dau afara. A zis ca sta si la bataie. Nu mai fi copila si du-te la el, spune iritat acesta si ma taraie pe hol, dar ma apuc de balustrada.Da-i drumul!

-Nu! Am zis si mai zic: nu-i dau drumul! marai la el.

-Nu face pe rebela cu mine Lexi ca deja ma scoti din sarite si la astia 26 de ani ai tai , ma jur ca te croiesc! tuna el.

-Mama, tip pe un ton plangacios si strang mai bine balustrada in timp ce tata ma trage de un piciore.

-Ce spanac?! se mira Issac care urca scarile. Tata? Lexi?

-Ajutor, tip eu.

-Issac apuc-o de maini, ii ordona tata fratelui meu si acesta se apropie de mine.

-Jos mainile de pe fata mea! maraie si mama la ei, iar acestia imi dau drumul.

-Au! scancesc la contactul cu podeaua. Da' multumesc ca m-ati lasat asa "delicat" jos!

-Scuze, spun cei doi la unison si mama ma ajuta sa ma ridic.

-Acum plecati! continua ea si cei doi dispar imediat.Esti bine?

-Se putea si mai bine, mormai si imi frec mijlocul.