Domnișoara Danner |FINALIZATĂ|

Capitolul 15

-Si 1, 2, 3, 4, numara profesoara in timp ce eu imi fac incalzirea separat pe scena, dar deodata se aude o bufnituri si imi ridic capul. Bai Mara.. e 1,2,3. Ce e asa de greu? E o pirueta in mama ei la final... o amarata de pirueta!

-Scuzati-ma doamna, se scuza pustoaica de nici 15 ani.

   Cred ca a venit  timpul sa le salvez pe pustoaice...

-Cred ca am terminat incalzirea, o anunt pe profesoara in timp ce imi fac o ultima verificare la poante.

-Sa incepem! Voi, zice si arata spre fete, pe bara si luati lectii.

-Nici chiar doamna, sa nu exageram ca n-am mai purtat poante de 15 ani, rad eu si ma pozitionez pe mijlocul scenei.

-Ce melodie? ma intreaba pianistul.

   Sincer... doamna profesoara de cand o stiu eu numai cu el a facut orice spectacol sau pur si simplu... orice repetitie.

-Uimeste-ma, spun si trag aer in piept fixandu-l cu privirea pe Dylan.

  Oh da, e si el aici. Ba chiar a insistat sa vine si el, mai avea putin sa ma lipeasca de el din momentul in care am acceptat sa particip ieri. Nu stiu cum se face, dar imi ofera liniste... habar n-am cum sa o descriu. E ciudat?!

-Gata?

   *Perspectiva lui Dylan*

-Tutu ala e legal? il intreb pe ... balerin.

   Asa ii zice, nu? Si ce mama mea... asta n-are niste pantaloni mai largi? E mai rau ca o muiere!

-Daca n-ar fi fost legal, bunaciunea de pe scena nu-l mai purta, zice si isi coboara piciorul de pe scena aratand cu degetul spre Lexi.

-Mai ai nevoie de picioare? il intreb calm.

-Da? De ce ma intrebi asta?

-Vezi tu... bunaciunea aia e iubita mea, asa ca vezi cum faci cu ochii aia daca mai vrei sa-i ai in cap si nu intr-un borcan in congelator, marai spre el, iar acesta de albeste.

-Pai si atunci cum ar trebui sa dansez cu ea? ma intreaba derutat , dar totusi la final se poate zari pe fata lui un inceput de zambet.

-Iti lipesti mainile de frunte, nu-mi pasa,dar mainile rebele nu se accepta, zic si fac chestia aia de "sunt cu ochii pe tine" in timp ce ma asez pe scaun. 

- Sa incepe, spune Lexi hotarata si ia pozitia aia specifica de balerina, iar sunetul diafan al pianului umple toata sala.

   E atat de buna in ceea ce face. Si cand zic tot, ma refer la tot... cat mi-a fost secretara, adica o zi, totul a fost mai aranjat ca niciodata si din cate am auzit e si un bun avocat, dar balerina, si una atat de buna, nici ca ma gandeam.

   "Calca" pe fiecare nota cu gratie facand ca fiecare miscare de-a ei sa ma hipnotizeze si mai tare.E perfecta! Mama o va iubi! Si numai gandul ca va fi atinsa de nenea-in-izmene-de-baba ma face sa turbez, chiar daca n-am petrecut cine stie ce timp impreuna... m-am atasat oarecum e ea. E placuta...o plac. 

-Haide Lexi, urla profa trezindu-ma din visare cand melodia s-a oprit brusc si eu sar in picioare.

-Iubito! tip si fug pe scena. Esti bine? o intreb cand o gasesc jos intinsa pe lemnul rece, dar ca raspuns primesc cateva chicoteli. De ce razi?

-Sunt bine panicatule, n-am nimic. Ce te-ai aprins asa? ma intreaba ea si se ridica cu ajutorul meu.

-Pai am crezut ca ai patit ceva, ii explic eu si o invart pentru putin ca sa ma asigur ca n-a patit absolut nimic.

-Sunt bine... daca acum te-ai speriat in halul asta, deabea astept sa te vad peste cateva zile cand imi vei vedea picioarele, rade si isi face o coada de cal.

-Gata Lexi? apare femeia langa noi.

-Da, ii raspunde aceasta hotarata. Si tu, isi intoarce capul sre mine, ar fi bine fi bine sa te duci sa stai jos ca va fi o zi lunga, zice zi ma saruta scurt uimindu-ma. Hai fugi!

-Ok, mumur si pornesc asemenea unui catelus spre scaunul meu.

*peste 6 ore*

-Esti bine? o intreb pentru a cincea oara de cand am iesit din sala cand o vad ca schiopateaza.

-Daca ma mai intrebi o singura data asta iti dau cu poantele in cap, maraie spre mine si imi da drumul la brat pornind singura pre masina.

-Vreau sa stiu doar ca esti bine, ii explic cand ajung langa portiera ei.

-Bine.. m-am prins. Acum misca si du-ma acasa, spune indiferenta punandu-si centura si eu pasesc spre cealalta parte a masinii.

-Ce naiba e cu picioarele tale? o intreb socat cand ii vad urmele rosiatice.

-Nu mai pune intrebari si misca...

     *Perspectiva lui Issac*

-Mama! Tata! Eu am plecat, tip pe scari punandu-mi geaca de piele.

-Sa ai gri...

-Du-te dracu'! urla Lexi trantind usa in urma ei intrerupand-o pe mama.

-Ce Doamne iarta-ma s-a intamplat, din nou, cu voi doi? o intreb si imi pun bocancii.

-Nici mama sau tata nu-mi interzic lucruri si vine el, buricul pamantului, sa-mi spune mie ce sa fac! Am trait sa o aud si pe asta, turuie ca nebuna si intr-un moment de neatentie isi arunca niste lucruri mai sa-i de una in cap eu ele.

-Astea-s poante? o intreb ridicand perechea rozalie de incaltari de jos.

-Da, imi raspunde scurt si se arunca i canapea.

-Te-ai apucat de balet? intreb din nou si fac cativa pasi spre ea.

-Cine s-a apucat de balet? apare mama.

-Lexi, arat spre individa din canapea.

-Serios?! Asa e puiule?

-Mama... n-am chef, mai incolo iti zic, mormaie si se ridica. Fac un dus si vorbim. Faci fursecuri?Miroase bine.

-Sunt pe masa, ii raspunde mama aparent calma si arata spre bucatarie.

-Vin imediat, zice surioara mea si fuge spre etaj.

-Lexi! se aude vocea disperata a lui Dylan de afara si bate de cateva ori facandu-ne pe mine si mama sa ne uitam simultan unul la altul.

-Rezolv eu, ii zic si plec spre usa.

-Lex...

-Nu mai tipa posedatule, urlu la Dylan punandu-i mana la gura. Trezesti tot orasul, esti cu capu'?

-Unde-i Lexi? maraie spre mine.

-La cati draci avea cand a intrat in casa... s-ar putea sa ti-o iei, il avertizez eu.

-Nu-mi pasa, raspunde sigul pe el.

-Hai nu serios?! Cum asa? il iau la misto, dar cu toate astea... imi place de le, adica e singurul barbat sau baiat care i s-a bagat pe sub piele lui Lexi.

-Issac daca vrei sa ma ajuti bine, daca nu... da-te dracu' la o parte. Unde e?

  Sa ma dau... sa nu ma dau la o parte. Oricum as da-o mai mult ca sigur ca mi-o iau, asa ca...

-Sa-ti mai spun unde e dormitorul ei?