Domnișoara Danner |FINALIZATĂ|

Capitolul 25

*Perspectiva lui Lexi*

    Issac lipseste de cateva ore bune si incep sa-mi fac griji. Oare a patit ceva? Daca s-a certat cu Dylan sau i-a facut ceva? Starea in care ma aflu se poate descrie prin intermediul unui singur cuvant: panica. Si nu stiu cat mai rezist pana voi ceda nervos.

-Mama... Issac a venit? o intreb pe mama strecurandu-ma in dormitorul parintilor mei.

-Nu puiule. A plecat acum ceva timp si nu s-a mai intors, imi raspunde continuand sa isi fece mainile de crema. S-a intamplat ceva?

-Nu, stai calma! raspund incercand sa mimez un entuziasm... cam fals si de prost gust. Trebuia sa ma duce la Candice ca am pana la masina.

-Pai ia masina mea daca fratele tau nu vine, rosteste facandu-mi cu ochiul, apoi imi arunca cheile de la masina.

-Mersi, murmur si ies pe usa pornind catre usa.

  Habar n-am unde s-a dus sau ce face, dar voi afla. Singura persoana care ma poate ajuta este Crystal, data fiind situatia si daca trebuie sa vorbesc cu ea, o voi face, dar numai dupa ce imi gasesc fratele...

*Perspectiva lui Issac*

        In cele cinci ore de cand ma aflu aici, nebuna asta roscata nu a facut nimic altceva in afara de a invarti cutitul in rana, atat la propriu, cat si la figurat. Dylan e palid si plin de sange, iar descreerata asta se tot joaca cu o surubelnita impunandu-l in umarul ranit, iar eu... eu stau si privesc cu groaza cum deabea mai respira. Tot ce  vreau este ca sora mea sa nu vina, atat! 

  Nu inteleg cum a ajuns cu asta... din cate mi-a spus ea s-au cunoscut acum cateva luni. Daca nu ma insel inainte de a ajunge el aici si de a o cunoaste pe sor-mea, dar ceea ce nu inteleg e: de unde si pana unde ea i-a devenit logodnica?

-Haide ridica-te! il impinge roscata pe Dylan care sincer... daca nu va face in curand "cunostinta" cu o salvare s-ar putea, nu! Mai mult ca sigur o sa dea coltu' in fata mea!

-Are nevoie de ajutor, marai spre Alice.

-Eu sunt aici pentru el, nu are nevoie de nici un ajutor! se apropie ea fulgerator spre mine.

-Lasa-l in pace, sopteste cu greu satenul incercand sa se puna pe picioare. S i arunca dracului surubelnita aia!

-Imi pare rau Dylan, se pisiceste tipa aruncand unealta cat mai departe.

   Asta-i bipolara? Ce mama naibii se intampla aici?

-Pot sa fac ceva pentru tine? adauga pe acelasi ton ridicandu-l pe acesta de jos.

-Dezleaga-l! ordona si scanceste la scurt timp.

    Exact cum i s-a ordonat, Alice se apropie asemenea unei cateluse ascultatoare si ma dezleaga.

-Tu trebuie sa ajungi la un spital,  ii spun lui Dylan ridicandu-ma de pe scaun.

-Nu pleaca nicarieri, striga roscata. Aici ramane!

-Iubito, vino putin! rosteste satenul pe un ton bland lipsit de vlaga.

-Da iubire? i se aseaza tipa in poala.

  Ce naiba e in neregula cu astia doi? Cred ca am nimerit intr-o casa de nebuni!

-Ma iubesti? o intreaba, iar eu incep sa ma indoiesc de sanatatea lui mintala.

-Mai mult ca orice, raspunde oftand femeia.

-Atunci lasa-ma sa merg la spital, iar cand ma promit ca voi avea inelul ala frumos pe care ti l-am promis de logodna, ce zici? rosteste cu greu.