Domnișoara Danner |FINALIZATĂ|

Capitolul 20

*Perspectiva lui Dylan*

-Opreste-te, esti idiot? se zbate Crystal in bratele mele.

-Se mai uita? o intreb inca cu buzele lipide de ale ei.

-Cine? mormaie si se desprinde usor de mine privind in jur. Sa nu-mi spui ca m-ai folosit pentru asa ceva, maraie ea.

-Lexi mai e acolo? intreb eschivandu-ma.

-Dylan, spune-mi ca n-ai facut asta?! imi ordona ea.

-Mai este acolo cu ala sau nu? rostesc iritat.

-Da mai este si se uita la noi cum un iepure se uita la morcovul lui. De ce ai facut asta? Spune-mi! insista ea si eu imi dau ochii peste cap, dar cat ai zice peste ma trezesc cu o palma peste fata.

-Asta pentruce a fost? ma rastesc la ea apucand-o de mana.

-Asta a fost pentru ca esti un tampit. Misca mai repede in masina pana cand nu pun in aplicare pe tine tehnicile de aparare invatate luna trecura, tuna ea nervoasa aratandu-mi directia ca unui copil mic.

-Dar mai este acolo?murmur e resemnat.

-Nu mai este acolo de cand ai sarit ca un retardat a doua oara pe mine, spune dezamagita si incepe sa mearga catre masina.

-Imi pare rau, rostesc cu voce de copil cand aceasta porneste masina.

-Pentru ce iti pare rau? Pentru ca m-ai facut sa arat ca o curva in fata ei sau pentru ca ai ranit-o? Te simti satisfacut? mi-o taie ea cu putere.

-Imi pare rau ca mi-a placut...

-Ce ti-a placut? intreaba intorcandu-si capul spre mine.

-Ca te-am sarutat asa cum...

-Stai usor baiete! Sa ne intelegem, noi doi suntem doar prieteni, rosteste uimita gesticuland aiurea. Nici sa nu-ti treaca prin capul ala al tau ca noi doi...

-Poti sa taci? o intrerup eu si aceasta isi inchide gura. Nu mi-a placut ca te-am sarutat, ce dracu mai Crystal, asa ma stii tu pe mine? Mi-a placut doar simplu fapt ca i-am dovedit ca nu simt nimic pentru tine, zic degajat facandu-ma mai comod in scaun. Hai porneste, mergem la firma!

     Uite Lexi, chiar daca motivul nu a fost unul potrivit ti-am dovedit ca nu simt nimic pentru ea, dar cel mai important lucru in momentul asta e: cu te impac acum?

    *peste 10 minute*

  Intru in birou insotit de buna mea prietena, care tot drumul a tacut din gura. Sa ma simt oare cu musca pe caciula?

-Dylan, spune ganditoare ocupand unul dintre fotolii.

-Hm?! ma intorc spre ea lasandu-mi sacoul pe scaunul de la birou. Ce e?

-De ce Lexi ar crede ca tu simti ceva pentru mine? ma intreaba si ma blochez.

    Cu sa-i spun ca, cica, i-am gemut numele?

-Dylan, zi de ce si nu te mai comporta ca un plod nevinovat, spune nervoasa si se apropie de mine cu mainile in san.

-Pentru ca vezi tu...

-Haide o data, ce poate fi asa de rau?ma incurajeaza ea cand ma opresc din vorbit.

-Ti-am gemut numele in somn din spusele ei, rostesc repede, iar ochii ei se maresc instant.

-Ce ai facut ma? rade ea. Mi-ai ce?

-Gemut numele in somn si nu mai rade ca ma enervezi mai tare, marai spre ea ocupand un loc pe biroul meu.