INIMA UNUI DEMON

Capitolul 2

Cât ai clipi eram în fața unei case gri enorme,ce tot zic asta nu e casă e palat în toată regula.Naigel mi-a deschis ușa si am mers cu pași timizi spre canapea dar dintr-o dată picioarele îmi cedează si când mă pregătesc să pup podeaua observ că impactul nu mai vine si două brațe puternice mă țineau de talie.

-Esti bine?(Naigel)

-D..da mulțumesc că nu m-ai lăsat să pup podeaua.

-Cu plăcere si în plus nu în fiecare zi îmi cade o fată asa drăguță în brațe.

La aceste vorbe eu am roșit ca un rac.E asa de frumos cu acei ochii albăstrii care îti topesc inima si parul ala negru ca abanosul.Ahh...Andreea la ce îti e gândul abia îl cunosti si ti s-au aprins călcâiele.Cât timp eu mă gândeam nu am observat că eram la el în brațe si urcam scările.Apoi ne-am oprit în fața unei uși de culoare albă, iar eu am rămas mască atunci când am intrat în cameră prima dată mi-a sărit în ochii superbul pat cu baldachin pe care m-a asezat Naigel.Camera era una albă superbă cu mobilier din piele neagră gândurile mi-au fost întrerupte de vocea lui Naigel:

-Odihnește-te!Nu am nevoie de o sclavă obosită.(Naigel)

-O ce?

-Ce ai auzit vin mâine să îti spun regulile pe care trebuie să le urmezi.(Naigel)

-Visezi băiatule eu nu sunt sclava nimănui cu atât mai puțin a ta.

-Ba esti, te-am salvat îmi esti datoare.(Naigel)

-Mă tu esti prost?Nu sunt sclava ta.

-Mai spune-mi tu o dată prost si nu o să mai fiu atât de calm.(Naigel)

-Prostule!

În momentul acela a ridicat mâna pregătindu-se să îmi dea o palmă care spre surprinderea mea nu a mai sosit.Tot ce am auzit a fost ușa camerei trântindu-se cu putere.Am început să plâng blestemând clipa în care am plecat de acasă.Cu lacrimi în ochii am adormit pătrunzând în lumea viselor.

Eram într-o pădure fugind speriată,când în fața mea îsi face apariția un monstru cu aripi negre si cu o coroană de foc pe cap.

-Bună iubita mea mica.

-Cine esti?

-Asta o să afli în curând tot ce îți pot spune e că vei fi a mea.

-Nu nu nu nu NUUUUUUUU

Naigel pov.

Stăteam la mine în camera când aud țipete venite din camera Andreei îmi pun un tricou si merg cu pași repezi spre camera ei.Deschid ușa si o vad strângând cu putere perna la piept si lacrimile curgându-i necontenit.

-Ce s-a întâmplat? (Naigel)

-Eu...eu

În clipa următoare s-a aruncat în brațele mele strângându-mă cu putere rămăsesem uimit de gestul ei dar i-am raspuns la îmbrățișare.

Sfarsitul Pov

-Ce s-a întâmplat?(Naigel)

-Am visat ceva oribil era un monstru cu aripi negre si o coroană de foc pe cap,mi-a spus că voi fi a lui Naigel te rog nu îl lasa să mă i-a.

-Nu o sa îl las promit.Acum culcă-te!(Naigel)

-Poți te rog să rămâi cu mine îmi e teamă

-Sigur.(Naigel)

Am pus capul pe pernă si am adormit.Până să adorm Naigel a spus ceva dar nu l-am auzit m-am scufundat într-un somn adânc.