INIMA UNUI DEMON

Capitolul 20

În 10 minute ne aflam deja în pădure gata sa încep să învăț cum să îmi controlez puterile.

-Esti gata?

-Da,Cristina nu ai învățat ceva,eu m-am născut gata.

-Cum o fi,tu fiind protector nu ai nevoie să zici o vrajă anume doar gândește-te la ce vrei să se întâmple.Acum încearcă să faci o minge de foc.

M-am concentrat si mi-am imaginat ce vreau să se întâmple iar în mâinile mele a apărut o minge de foc de mărimea unei mingi de fotbal.(Asta e foarte tare.Dar am doar un sfat pentru Andreea:Prăjește-i extensiile parașutei!"evil face"😈😈😈) Mingea de foc devenea tot mai mare eu ne știind ce sa fac am aruncat-o din greșeală asupra Cristinei dar ea s-a aparat creând un scut facut din apa.

-Cum ai facut asta?

-Eu sunt zâna a apei .Dar să revenim la ale noastre.

Ne-am mai antrenat o perioadă eu cu Cristina sărăduindu-mă să nu o suglum când vedeam cum se dădea la Naigel dar ceea ce a fost ciudat era ca el nu îi răspundea cum o făcea înainte.Dar apoi Naigel zise:

-Acum e rândul meu te voi învăța cum să te aperi.

Eu nu am mai zis nimic dar l-am văzut cum se apropia de mine pregătit să îmi dea un pumn.Eu m-am ferit la limită.

-Nu sta asa atacă!

-Nu pot!

-Cum adică nu poți?

-Nu te pot răni.

-Gândește-te la lucrul pe care îl urăști cel mai mult si atacă!

Asta am si făcut vedeam negru în fața ochilor simțind cum furia creste în interiorul meu precum o flacără de nestăpânit.Atunci am atacat dându-i lui Naigel un picior în burtă.Dar nici el nu s-a lasat mai prejos imobilizându-mă în trunchiul unui copac tunându-mi mâinile de-asupra capului știind că voi încerca să fac o altă minge de foc.Apoi m-a sărută eu adâncind sărutul mâinile mele jucându-se prin parul lui,puteam vedea nervi de pe fața Cristinei,dar aveam un plan m-am gândit dacă as putea să îi provoc o mică migrenă nici bine nu am zis asta ca deja Naigel a început să se țină cu mâinile de cap eu când am văzut ca durerea crearea tot mai mult m-am oprit.

-Dacă asta a fost tot ne putem întoarce la castel.Zic eu cu o nonșalanța în voce.

-Bine jucat.Dar să sti că atunci când vom ajunge la castel vei fi pedepsită.Îmi sopteste la urechea apoi plasează un mic sărut pe gât.

-Nu as fii prea sigura de asta!Strig eu în urma lui.Puteam să jur că i-am văzut zâmbetul tembel pe fața.Pe cine păcălesc are un zâmbet de milioane,pur si simplu nu pot să îi rezist.Cine a zis că dragostea e oarbă mare dreptate a avut.După ce m-a înșelat si nu o dată ba chiar de două ori eu încă îl mai iubesc.

-Vi sau te-ai pierdut în gânduri? Zice Erik.

-Vin acum!

Si uite asa în zece minutele eram la castel.Am intrat în camera mea si m-am gândit să fac un duș .Mi-am umplut cada cu apă si m-am băgat în ea închizând ochii si relaxându-mă când deodată simt atingeri pe piciorul meu drept care îmi electrizau tot corpul.Am deschis ochii si în fața mea nu era nimeni altcineva decât Naigel.

-Ce pui mei faci aici?Ieși imediat!

M-am întins după prosop dar el mi-a luat-o înainte.Noroc că eram acoperită de spumă si nu se vedea nimic.

-Ce crezi că faci?Da-mi imediat prosopul si ieși din baie în momentul asta!

-Ti-am spus că mă voi revansa pentru faza de la antrenamente însă tu nu mai crezut.