INIMA UNUI DEMON

Capitolul 9

Andreea pov

Dupa jumătate de oră de condus am intrat în oras chiar atunci primasem un apel de la Ioana

Conversație

-Alo Andreea.Unde esti?

-Ioana mă îndrept spre casă.

-Andreea îmi pare rau să îti spun asta dar trebuie să ne întâlnim la morgă să recunoști cadavrul mamei tale.

-Bn Andreea,dar prima dată trebuie să mă opresc acasa pentru a face un duș si pentru a mă schimba.

-Ok vin să te iau peste 2 ore.

Dupa ce am vorbit cu Ioana am mai condus timp de 10 minute si mă aflam în fața casei.Am intrat si am rămas oripilată când am văzut că, casa era vraiște.Am intrat în camera mea si am facut un duș apoi am iesit si m-am îmbrăcat mai gros deoarece era începutul luni noiembrie m-am uitat în oglindă si am plecat Ioana mă astepta în fața casei în drum spre morgă a fost o liniste apăsătoare nimeni nu îndrăznea să spună vreun cuvânt.Am ajuns la morgă,am intrat întâmpinându-ne o femeie în jur de 45 de ani.

-Buna ziua!

-Buna ziua!

-Cu ce vă pot ajuta?

-Am venit aici să recunoastem un cadavru.

-După mine vă rog.

Am mers după ea prin holul interminabil până am ajuns în fața unei uși mari albe cu geamuri fumurii.Femeia a pășit înainte si noi după ea înăuntru erau mai multe mese cu diferite corpuri acoperite cu cearceafuri albe.Ne-am oprit în fața unuia dintre ele iar când femeia l-a dezvelit am rămas înghețată sub acel cearceaf se afla trupul femei care mi-a dat viată dar era de nerecunoscut avea fața mutilată si era plină de răni am recunoscut-o cu ajutorul verighetei de la tata pe care nu o dadea jos de la mâna niciodată.Atunci m-am prăbușit plângând scoțând la iveală toate sentimentele pe care le-am ținut în mine atât amar de vreme: ură,disperare,furie toate aceste sentimente dădeau în mine o luptă de nedescris.Am recunoscut cadavrul,am semnat actele si apoi am plecat.Ajungând într-un final acasă deoarece mâine trebuia să merg la capelă pentru înmormântare.Am adormit cu lacrimi în ochii,pe la ora 12 noapte s-au auzit zgomote din bucătărie am coborât nu înainte să iau o bâtă pentru protectie.Cand am ajuns acolo luminile se aprindeau si se stingeau singure.

-Hei e cineva aici?Cine esti?

-Cât întrebam am auzit un zgomot venit din spatele meu era ca si cum cineva târă niste lanțuri groase.M-am întors si în fața mea statea MAMA.Nu mai puteam zice nimic eram împietrită de frica.Ea purta o cămașa alba avea o fața foarte tristă iar mâinile si picioarele îi erau legate cu lanțuri de oțel.S-a apropiat de mine si mi-a zis:

-Fata mea nu te teme nu am mult timp,am venit la tine fiindcă trebuie să mă ajuți să îmi găsesc liniștea.

-Mamă tu esti.Dar cum?Si de ce esti înlănțuită?

-Draga mea lanțurile acestea mă țin prizonieră în dimensiunea dintre pământ si rai.Tu trebuie să mă ajuți să îmi gasesti linistea răzbunându-mă.Trebuie să îl ucizi pe.......Nu a mai apucat să zică nimic fiindcă a dispărut.Eu am început să plâng cu lacrimi amare fiindcă acum nu voi mai afla cine mi-a ucis mama.M-am dus în cameră încercând să dorm dar nu am putut m-am trezit la ora 7 si m-am îmbrăcat deoarece la 8 trebuia să vină Ioana pentru a merge la înmormântare.M-am îmbrăcată într-o pereche de pantaloni negri,o bluză de același culoare si adidasi negri cu ținte.Am coborât jos așteptându-mă Ioana am pornit în 10 minute ajungând la capelă unde va avea loc înmormântarea.

M-am îndreptat cu pasi timizi spre sicriul unde avea să îsi doarmă acum somnul de veci mama.Ioana fiind în spatele meu.Am început să plâng ne mai putând să îmi tin lacrimile în frâu.Mamă jur să te razbun!Cu aceste cuvinte în minte mi-am înmormântat mama ființa care ma conceput.

Naigel pov

O caut de două zile,doua zile blestemate în care nu am aflat nimic de Andreea,de ființa care de si nu vreau să recunosc a ajuns să îmi fie foarte dragă.Sunt întrerup din gânduri de către Aron care intră pe ușă.

-Majestate!

-Da Aron.

-Avem o pistă în legătură cu Andreea.

-Pai spune o dată la naiba.

-Domnule din câte am aflat Andreea se află în oraș.Mai exact la ea acasă.

-Atunci ce mai stăm?Pornim imediat după ea.