INIMA UNUI DEMON

Capitolul 6

După minute bune de asteptat îsi face apariția.

-Ce a durat atât?

-Scuze dar rege... adica Naigel mi-a dat sarcini de făcut dar putem pleca.

-Ok.

Am plecat din fața camerei mele mergând pe holurile interminabile.Pe pereții erau așezate diferite tablouri cu rame poleite cu aur.Am ajuns în grădina îndreptându-ne spre poartă dar ce să vezi poarta era păzită de 2 matahale.

-Stăpânul a poruncit să ne lăsați să iesim!

-Prima dată trebuie să verificăm.Luis dute si întreabă stăpânul!

În clipa următoare Aron sări pe matahale bătându-le.

-Andreea fugi!

Astea au fost ultimele cuvinte înainte să pășesc spre iesire.Am alergat ca bezmetica prin pădure în speranța că Naigel nu îsi va da seama unde sunt.Incet noaptea îsi făcea simțită prezența punând amprenta asupra păduri care arata de parcă era scoasă dintr-un film horror.Copaci păreau niste monștri gata de atac.Mergeam si tot mergeam până în când în spatele meu se face simțită o persoană mă întorc rămânând socată să vad bestia din visul meu la mai puțin de 2 metri de mine.

-Ce faci păpusă?Mi-ai dus dorul?

-Tu nu existi,nu poti exista esti un rod al imaginației mele.

-Ba nu păpusă sunt cât se poate de real si am venit să te iau cu mine,tu mă vei ajuta să îmi pun planul în aplicare.

-Nu merg nicăieri cu tine!

Monstrul se apropie tot mai mult de mine coroana lui de foc fiind tot ce pot vedea în întunericul abisal al păduri.Eu încerc să fug dar sunt prinsă de el.În următoarea clipă se repede la gâtul meu cu un cuțit.

-Să nu îndrăznești să te atingi de ea!

-Naigel ajutoooor!

-Nu iti face griji Andreea te voi salva.

-Vai ce frumos!Păcat că voi strica momentul.Frate nu vi să mă îmbrățișezi?

-Frate?Strig eu cu Naigel la unison.

-Ah deci să înțeleg că nu ai aflat.In cazul asta îl voi lăsa pe dragul nostru tată să îti spună.Cât el vorbea eu i-am dat un șut eliberându-mă din strânsoarea lui.Alergând către Naigel.

-Idioata naibi!Am să te ucid!

Chiar când se pregătea să se arunce asupra mea Naigel se puse în față apărându-mă.Începuse o luptă aprigă monstrul era deasupra lui Naigel lovindu-l cu bestialitate nu am mai suportat să vad si am strigat tare:

-Stoooooop!

În clipa următoare vad monstrul zbătându-se de durere si Naigel reușind să iasă de sub el venind lângă mn.Cum naiba am facut asta?

-Ați castigat o bătălie dar nu si războiul ne mai vedem frate.

Astea fiind zise monstrul disparu în beznă.

-Andreea esti bine?

-Da multumesc.

-Hai acasă!

Dintr-o dată picioarele îmi cedează acufundându-mă într-un somn adânc.Eram într-o pădure iar în mijlocul ei se afla o casă pornesc cu pași nesiguri ajungând la ușă intru înăuntru se afla o masă de lemn podeaua scârțâind sub greutatea pașilor mei mă apropi de masă si observ ca pe ea se află o carte pe coperta ei scria PROTECTORI cât ai clipi în fața mea stătea o femeie în jur de 50 de ani îmbrăcată într-o rochie lungă alba cu pietere prețioase.

-Cine esti?

-Andreea nu iti fie teamă eu sunt primul protector si totodată străbunica ta.

-Tu esti ce?

-Da copila mea eu am fost primul protector acum e rândul tau.

-Dar ce e acela un protector?

-Draga mea un protector e......

Muhahaha sunt diabolică va țin în suspans până la capitolul viitor.Vreau să vă mulțumesc că îmi citiți cartea si sper să o faceți în continuare.