INIMA UNUI DEMON

Capitolul 19

Eram atât de nervoasă încă vedeam negru în fața ochilor.De data asta nu mai există cale de împăcare el a vrut sa fie asa eu o sa îi îndeplinesc dorința am de gând să îl ignor total.M-am dus în cameră si am început să plâng când un curent rece îsi face apariția stiam deja cine e.

-Am venit să îti spun că în jumătate de oră trebuie să fii în grădina pentru a începe antrenamentul.

-Si cine o să mă antreneze în cazul asta?zic eu cu o voce cât mai nepăsătoare posibil dar nu se putea fiindcă fața îmi era plină de lacrimi.Noroc ca eram întoarsă cu spatele la el,mă simțeam slabă si Naigel nu putea să vadă asta.

-Cristina,zise simplu(Naigel e bătut în cap,clar).

-Ce?În momentul ala m-am întors,mare greșeală am facut deoarece eu aveam ochii umflați de la plâns.

-Ai plâns?

-Nu nu am plâns.

-Andreea de ce mă minți?

-Sunt bn ok?

-Ba nu esti.Andreea de ce ai plâns?

-Îti spun de acum că eu cu aia nu mă antrenez nici moartă (Se pare că Andreea schimbă bine subiectul.Bravo fată!)

-Ba da o ce face nu vreau să aud discuți.

-Cu aia să te antrenezi tu.Nu ca nu ai face-o deja.

-Geloasă?

-Pe cine?Pe aia nici moartă.Acum te rog să ieși trebuie să mă pregătesc.

-Ok

-Si încă ceva dacă se trezește cu parul ars,lovită sau mai stiu eu cum nu e vina mea.

-Nu ai îndrăzni!

-Punem pariu?Zic eu si mă apropi astfel încăt să ne mai despartă doar câteva centimetri.Atunci el mă mângâie pe fața si ne unim buzele formând un sărut.Stiu că am zis că nu o să cedez dar pur simplu nu pot să nu cedez în fața lui e slăbiciunea mea am nevoie de el cum am nevoie de aer.Stiu ce gândiți poate sună exagerat dar asta simt fără el sunt incompletă,el e drogul meu drogul pe care mi-aș da si ultimul ban fără să regret câtuși de puțin.Dar să devenim la ale noastre sărutul devenise din ce în ce mai plin de pasiune printre saruturi mi-a spus cele mai frumoase cuvinte care orice altă fată si-ar fi dorit să le audă.

-Te iubesc Andreea!

În momentul ala sângele îmi pulsa în vene din cauza nervilor si mi-am dat seama ce greșeală am facut când mi-am dat frâu liber sentimentelor.Si l-am împins el rămânând socat de gestul meu.

-Minți! Zic în timp ce lacrimile îmi brazdau fața mințea cu nerușinare.

-Andreea spun adevărul crede-mă,am reacționat asa la nervi mi-a fost în acelas timp teama că o sa te pierd.

-Ei bn Naigel m-ai pierdut deja.

-Te rog nu spune asta.

-Naigel te rog pleacă m-am săturat !

El a plecat si eu m-am prăbușit pe podea plângând nu mai rezistam nervi mi-au cedat de mult nici nu stiu cum m-am calmat.De ce îmi face asta?(Băiatul asta e bipolar rau.) Astăzi mă iubeste mâine mă părăsește nici eu nu mai stiu ce să cred,câteodată mă întreb ce e în mintea lui?

NAIGEL POV

Sunt un dobitoc!I-am zis ca nu o sa o mai rănesc si asta am făcut.Inițial am avut în plan să sufere cum am suferit si eu când am văzut-o sărutându-se cu Erik.Dar apoi i-am văzut ochii umflati de plâns si nu am putut să o fac.Nici măcar nu stiu cum m-am gândit vreodată să o fac să sufere.O iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni vreodată dar nu pot încă trece peste tradarea ei.M-a durut si încă mă doare că m-a trădat.Gândurile mi-au fost întrerupte de un ciocanit la ușa camerei.

-Intră!

-Naigel trebuie să vorbim!

-Ce vrei?

-De ce faci asta?

-Ce anume?

-Andreea te iubeste iar tu sti bine lucrul asta.Asa zisul sărut a fost doar din vina mea iar ea nici măcar nu mi-a raspuns.

-Cum adică nu ti-a raspuns?

-Nu si daca vrei poți verifica.

-Bine.

Atunci m-am uitat în ochii lui si amintirea sarutului mi s-a derulat în fața.Sunt un dobitoc era adevărat Andreea nu m-a înșelat nu îmi vine sa cred ca m-am îndoit măcar o clipa de dragoste îngerului meu.I-am cauzat atâta suferința degeaba.Sunt un cretin fără margini,trebuie să o fac să mă ierte.

SFÂRȘIT POV

Eram in cameră trebuia să mă pregătesc să merg la antrenamentul ala idiot si colac peste pupăza antrenoarea mea era tocmai Cristina stiti cum se zice scapi de dracu dai de tasu.Deci mă schimb într-o pereche de pantaloni scurți si un maieu alb pe care scria "Bichy please"(Nu stiu dacă este corectă scrierea) cu dedicație pentru scumpa mea"prietenă "Cristina.Apoi am părăsit camera si am mers în fața castelului unde mă astepta Erik,Cristina,Naigel dar si Elena.

-Hei prințesă!Gata de antrenament?

-Ca întodeauna Erik.

-Si apropo ador tricoul.Pentru cineva anume?Zice în timp ce îmi face cu ochiul.

-Se poate spune si asa.

Apoi am plecat cu toți îndreptându-ne spre pădure.

Hei îngerași vă mulțumesc pentru comentarii.Sper sa va placa acest capitol si va invit să îmi citiți cartea în continuare.Dacă vă place puteți vota.