INIMA UNUI DEMON

Capitolul 5

Din beznă se zăresc o pereche de ochii care se uită la mine cu foame.

-Cine esti?

-Cel mai mare cosmar al tau.

Atât apucă să spună că usa este deschisă si pe ea intră un băiat de 18 ani blond cu ochii albăstrii zambeste si se apropie de mine oh.. mai are si gropițe este un adevărat pachet de mușchi.

-Bună eu sunt Aron!

-Buna,Andreea îmi pare bn.

-Stiu Naigel mi-a povestit despre tine.Poftim,ți-am adus niste mâncare probabil esti înfometată.

-Mulțumesc.

-Cu plăcere.Scuză-mă dar trebuie să plec altfel Naigel riscă să afle că am venit să îti aduc hrană

-Stai!El nu stie asta?

-Nu,ne-a interzis să ne apropiem de tine.

-Mă poți ajuta să scap?

-Voi încerca ne vedem peste 3 zile.

-Bn mulțumesc

Aron plecă si eu rămăsesm din nou singură în beznă.Într-un final reușind să adorm.Dar mă trezesc când aud scârțâitul uși metalice.Si îl vad pe Naigel intrând în încăpere.

-Am venit să vad dacă ti-au mai venit mințile la cap si mă vei trata ca pe ceea ce îti sunt STĂPÂN

-Niciodată!De ce faci asta?

-M-am comportat frumos cu tn si ti-ai bătut joc.Îti mai repet o dată:Îmi vei da ascultare?

-Nu.

-Cum vrei nu doream să fac asta dar nu îmi dai de ales.Aron!

-Da domnule!

-Aduceti obiectele de tortură!

-Dar domnule..

-Îndrăznești să mă sfidezi?

-Nu domnule.

În clipa următoare în cameră apare Aron cu o masă din lemn pe care sunt puse biciuri,borcane cu scarabei si alte obiecte înfiorătoare.Naigel mă duce pe o altă masă de care sunt prinse cătușe la fel ca în epoca medievala.Mă leagă si spune:

-Mai ai o șansă mi-te supui si vom încheia totul aici.

-Nu.

-Bn cum doresti.

-Aron adu biciul!

-Da domnule.

-Aplicai 10 lovituri poate se învață minte.

Aron cu tristete în ochii începea să dea,iar eu încercăm sa nu țip pentru a nu-i da satisfacție lui Naigel.Într-un final loviturile încetară.

-Acum mi-te supui?

-Nu!

-Bn.Aron adu scarabei!Îi vezi?O dată pusi pe tn acestia vor intra în tine mușcându-te dar nu se vor opri aici vor merge până la inimă devorând-o.Chiar când se pregătea sa pună scarabeul pe mine eu zic:

-Stop!Te voi sluji dar ține chestia aia departe de mine.

-Vezi că se poate si cu frumosul.Acum hai în cameră!

Naigel m-a cărat până în cameră punându-mă pe patul cu baldachin.Când am atins patul un scrâșnet de durere mi-a părăsit gura.

-Stai aici revin imediat!

-Bn.

În a doua secundă Naigel se află în fața mea cu o trusă de prim ajutor.Stai liniștită te va durea puțin.Începe să îmi curețe rănile eu tinandu-mă sa nu plâng dupa ce termină mă întinse pe pat si plecă.Ce naiba omul asta e bipolar.Cu gândul asta am adormit scufundându-mă într-un somn adânc.Dimineață razele soarelui pătrundeau jucause prin perdea făcându-mă să deschid ochii leneșă.Ma duc la baie fac un dus apoi îmi împletesc parul si mă îmbrac cu o pereche de blugi rupți si un tricou alb.Dintr-o dată în ușa camerei mele se aude o bătaie.

-Cine e?

-Sunt Aron ți-am adus micul dejun.

-Intră!

-Esti bn?

-Da.Aron te-ai mai gândit mă ajuți să scap?

-Da.Ne vedem într-o oră în fața camerei tale ok?

-Mulțumesc Aron mulțumesc din suflet.

-Cu plăcere,acum mănâncă ai nevoie de energie.

-Asa am să fac.

Astea fiind spuse m-am repezit la farfuria adusă de Aron băgând în mine ca o spartă.Timpul a trecut repede eu aflându-mă în fața camerei așteptându-l pe Aron.