Acum...ori niciodata! ( Tu sau...el. Ce alegi? part II )

ascultati piesa... aceasta si inca cateva, pe car eo sa le atasez pe parcurs, au facut part 2 din pov asta sa prinda viata in capul meu :)

Prolog

Viata-i o tarfa! Un tricou m-a invatat asta. Binee, hai sa nu fiu chiar asa pesimista. Deci, sa incepem din nou. Viata poate fi uneori o tarfa ( cu accent pe poate ). Bun. Acum probabil ca ma credeti un soi de  emo care scrie ultimul bilet inainte sa se sinucida. Aflati ca nici asta nu sunt. Chiar deloc. Pentru ca, daca as fi vrut sa ma sinucid, as fi facut-o de mult si as fi avut si de ce s-o fac. Va garantez. Am atata curaj. Doar ca , nu vreau s-o fac. Chiar nu vreau. Mai am multe de facut pe lumea asta. Si multi oameni de impuscat, strans de gat, injunghiat... Adica de omorat, pe scurt ( daca voi invata vreodata cum sa omor pe cineva).

Si acum ma credeti nebuna.  Cred ca epitetul asta mi s-ar potrivi. Cat de cat. Pentru ca ce fac eu acum chiar e nebunesc. Sper ca v-am facut curiosi, pentru ca am sa va povestesc scurt si la obiect viata mea de un metru si un zambet. 

Am trait o groaza de momente oribile.  Doar ca, acum cateva saptamani, crezusem ca aceasta parte din viata mea a luat sfarsit si ca  viitorul va fi mai roz, cat de cat. Totusi, nu pot sa spun ca toata viata mea a fost catastrofala. Am trait si momente superbe. Mare parte din ele in ultimele cateva luni. Dar, cu sinceritate v-o spun, cateodata imi doresc sa nu le fi trait. Pentru ca, daca nu le-as fi trait, as fi ramas o fata stearsa si cufundata in viata ei dramatica, dar n-as fi suferit cum sufar acum.

Daca m-ati vedea, probabil n-ati crede asta. Mai nou, sunt dichisita, zambitoare si populara.. Trei chestii pe care, de mult, mi le-am dorit, pe care oricine si le-ar dori ( sau, ma rog, aproape orcine ), dar care nu ma caracterizeaza deloc, acum. Si, totusi, trebuie sa le fac. Credeti-ma, trebuie...

Va spuneam adineauri de momente fericite. Ei bine, aproape toate mi-au fost oferite de o anumita persoana. O persoana care... Habar n-am ce s-a intamplat cu ea! Tot ce stiu e ca a disparut.  Stiu, stiu, suna a roman. Dar asta e adevarul!. A disparut!. Unde e si cine a rapit-o, nu stiu. Mda, mi-am dat si eu seama ca nu stiu mai nimic. Doar un singur lucru. Ca trebuie sa implinesc oridnele unui anumit D, ca sa-l mentin in viata. Desi, in halul in care l-am vazut ultima oara, cateodata am sentimentul ca nici macar nu a supravietui, iar eu sunt dusa de nas de niste sarlatani. Dar, totusi, trebuie sa sper nu?

Asa ca, asta fac. Ma agat de gandul si sentimentul ca el traieste si ca ce fac eu nu e in zadar. Pentru ca, inima mea  imi spune sa continui. Si prefer s-o ascult pe ea in locul de creierul meu enervant si care gandeste prea logic. In fond, inima e conectata cu el. Nu creierul. Cred ca deja v-ati prins ce este persoana aceea pentru mine. Sper ca v-ati prins. Eu n-o sa va spun. Pentru ca doare si s-o gandesc, dar s-o spun... Nu pot. Pur si simplu, nu pot.

Si va intrebati ce fac? Pe scurt, stau cu un grup de tarfe si le suport cometarile si glumele rautacioase despre toata lumea. Si mai trebuie sa si rad la ele! Mda, si mie mi se pare ciudat ca niste rapitori sa-mi ceara sa fac asta. Dar, simt eu, ca in curand imi vor cere mai multe lucruri. Si probabil si mai rele. Asa ca, ar trebui sa ma consider norocoasa. Pe moment.

Cateodata simt ca innebunesc. Si imi doresc ca el, nu pot sa-i rostesc numele, doare prea tare, sa fie aici. Sa nu trebuiasca sa trec prin asta. Si, de asemenea, uneori vina ma macina. Fiindca mi-am incalcat juramantul facut lui cand era aproape mort ( desi, cica n-a murit cu adevarat ). Acela ca daca el moare, sau se intampla ceva cu el, o sa-l uit. Dar trebuie sa-l incalc. Trebuie. Pentru ca n-as fi eu daca n-as incerca sa-l salvez. 

Acum, va intrebati cine este nebuna asta care se plange de niste tampenii tipice unei carti. Pai, numele meu e Ashley Marin, am 17 ani ( aproape ), iar iubitul meu a fost rapit de niste... Nici macar nu stiu ce sunt, dar clar sunt ceva. Gata, am spus-o!

*****

ok! n-am rezistat sa nu pun prologul... aveam ideea asta, si n-am putut s-o  las sa scape... asa ca, probabil, voi continua pov asta mai rpd decat mi-am propus... sper ca va bucurati :D titlul va ramane (cred) "Acum ori niciodata!"  si coperta... inca mai lucrez la ea... dar o veti avea curand :D stiu ca e scurt, dar nu am idei de un prolog kilometric... bucurati-va si de atat!

sper sa va placa si sa continuati sa citit povestea :)  si va ast si la cea noua "Salvarea" cu pareri :P enjoy!