Acum...ori niciodata! ( Tu sau...el. Ce alegi? part II )

Capitolul 17 { Winter sleep }

~ JAMES ~

- Laura... Ai consumat ceva substante interzise? Recent?

Ma uitam ca stupefiat in interiorul pungi pe care mi-o aduse Laura acum cateva minute. La exterior parea un ambalaj simplu, de carton, in care se putea gasii orice de la lame de ras ( de care, apropo, aveam mare nevoie ) pana la arme. Totusi, nu m-am gandit niciodata ca voi gasii "ustensilele" care erau acum asezate pe patul meu. Un parfum Calvin Klein ce valora o avere, cateva randuri de haine, impaturite perfect, ale caror brand-uri imi erau total necunoscute, dar stiam ca au fost scumpe ca naiba, un gel de par si... un aparat de ras ( din fericire ). Ok... As fi fost mult mai calm daca primeam niste haine mulate, negre si un pistol, macar astea erau ustensilele unui om pregatit sa omoare. Dar tampeniile astea? La ce-mi trebuiau mie? Inafara de aparatul de ras, bineinteles.

- NU! De ce? raspunse intr-un final Laura c-o alta intrebare.

- Pentru ca... Am impresia ca ai confundat punga destinata mie cu a unui baietel din Monarhie, sectiunea de liceu, bineinteles.

Isi arcui o spranceana.

- Umm... Ai uitat ca tu ai o misiune de dus la indeplinire?

- Umm... NU! am imitat-o eu. Dar ce vrei sa fac cu chestiile astea? S-o intoxic?

Care tampit sau tampita si-a putut inchipui ca un litru de parfum, un kilogram de gel de par si niste haine respingatoare de firma, pot face un baiat atragator? Frate! Or stii astia sa ucida in toate modurile, dar n-au habar ce inseamna alea relatii.

- Uite, am inceput eu. Desi misiunea asta mi se pare o prostie, o iau in serios, ok?

- Ha! Pai mie nu mi se pare.

Ce naiba! Abia trecusera doua zile, iar eu o vazusem pe Terrey o singura data. Nici macar nu incepusem sa tatonez terenul. Inca o data o spun, antitalente!

- Am nevoie de timp, am incercat sa explic. E o fire impulsiva si nu prea vede baietii ca, ei bine, potentiali, ci ca rivali. Persoane pe care trebuie sa le rupa in bataie, nu cu cara sa ei bine... stii tu...

Plus ca... Era greu ca naiba. De fiecare data cand incercam sa-i fac un apropo, in fata ochilor imi apareau niste ochi albastrii-verzui, o piele palida, un zambet sarcastic si suvite de par negru. Ashley. Teatru sau nu, simteam vinovatia impregnata peste tot in interiorul meu. Dar n-aveam de gand sa-i spun asa ceva Laurei. Sau oricui altcuiva.

Ofta.

- Bine, am sa le spun asta.

Vazand ca nu mai am de spus nimic se ridica sa plece.

- Stai putin! am aratat inspre gramada de chestii de pe patul meu. N-am nevoie de astea. Daca vrei sa-mi aduci ceva, atunci adumi niste haine curate si normale! Chilipiruri pe care le iei cu 10 dolari.

Stramba din nas de parca gandul ca cineva s-ar imbraca cu asa ceva era respingator. Bogatanii astia...

- Binee.  Dar totusi... Macar pastreaza parfumul.

- Nu!

- Dar...

- Nici un dar, n-am de gand sa miros ca un poponar.

Se imbufna, inghesuind lucrurile atat de repede in punga ca abia am avut timp sa pastrez aparatul de ras. Vazand ca pastrez ceva, comenta sarcastic.

- Se pare ca totusi ai nevoie de ceva din lucrurile astea de "poponari".

- Pai, vrei sa arat ca tataia?

- Hmm... Nu, normal ca nu.

***