Acum...ori niciodata! ( Tu sau...el. Ce alegi? part II )

Capitolul 15 {Aliate}

~ ASHLEY ~

Mi-am inclestat falcile, incercand sa-mi ascund tremurul barbiei. Fiori de panica se plimbau nestingheriti de-a lungul sirii spinarii, facandu-ma sa ma blestem pentru faptul ca purtam doar o simpla bluza intr-o zi de aproape-iarna. Mesajul ma speriase. Dar, in acelasi timp, ma facuse sa sper. In fond, daca  erai ajutor Diavolului nu erai un tip (tipa, in cazul de fata) asa rau.  Nu?

Am privit-o pe Charlotte.Daca era o persoana pe lumea  asta intr-o situatie mai naspa decat a mea, ea era aceea. Si imi era mila de ea. Chiar imi era. Dar, intr-un fel, greutatea de pe umerii mei, care, apropo, era de vreo 10 tone, slabise un pic.  Chiar era mai bine cand stiai ca nu o tradai direct pe prietena ta cea mai buna, ci doar ajutai la implinirea acestei fapte. Totusi, asta nu insemna ca erai o persoana mai buna. Dar un titlu in schimbul unei vieti era un targ cinstit ( atata timp cat stiai ca targul e adevarat ). Agatha ar intelege asta si ar fi dispusa sa ma ajute. Dar, din pacate, nu era nici o sansa sa afle. Cel putin, nu cu frumosul.

- Ce mesaj ai primit ?, intrerupse brusc tacerea Charlotte.

Trebuia sa-i spun oare? Puteam avea incredere in ea? “Doamne, nu e in aceasi situatie cu tine?” Ba da, era.  Si atunci, de ce ezitam? Poate pentru ca nu aveam incredere in ea. Si cum puteam sa am?  Nu o cunosteam decat ca fiind o tarfa rautacioasa. Partea asta demna de mila nu imi fusese aratata pana acum…

Fara sa ma mai chinui sa intorc situatia pe toate partile, i-am aruncat rabla. Citi in tacere mesajul, apoi imi intinse telefonul. Pe fata ei nu se schimbase nimic. Nu era nici urma de mirare. Doar aceiasi privire trista, deprimata.

- Norocul tau, presupun, zise ea. Acum nu mai trebuie sa fi tu Diavolul in persoana.

Cine stie, poate citeste ganduri fata asta. O abilitate care chiar ne-ar fi de folos. In fine, lasand la o parte aiurelile ce n-aveau nici cea mai mica legatura cu subiectul, am intrebat-o pe Charlotte:

- Deci, ce facem?

 Pufni.

- De parca ti-ar pasa tie… Ar trebui sa sari in sus de bucurie.

Adevarata Charlotte se intorsese din vacanta. Dar ,oricat de demna de mila ramasese, n-am putut sa nu ma enervez.

- Poftim? Ai orbit cumva? In mesajul ala scria ca tu o sa devii Regina. Nu ca eu nu mai fac parte din plan.

Isi puse o mana pe piept, prefacandu-se stupefiata.

- Serios? Nu stiam. Te rog, lumineaza-ma si pe mine. Tu ce trebuie mai exact sa faci?

M-am aruncat abatuta pe pat.

- Nu stiu, am soptit. Dar, in orce caz, nu e de bine.

- Orice e mai bine decat asta –arata ea inspre scrisoare.

- Poate dar, din cate mi-am dat seama, cand nu mai au nevoie de o persoana cu adevarat, o scot din peisaj. Definitiv.

Am stat in tacere pentru un moment, toate furia risipindu-se.

- Stii, incepu ea. Agatha nici macar nu stie de rahatul asta.

Mi-am ridicat ochii de pe plapuma roz cu modele florale.

- Poftim? Nu se presupune ca Regina e prima lor varianta?

- Ba da, dar le plac la fel de mult conflictele. Asa ca, pana in momentul Alegerii, adica ziua in care cel putin o persoana din fiecare generatie e aleasa sa faca parte din grupul lor, arunca presiune peste Printesa, facand-o sa creada ca Monarhia de dupa e cea mai tare chestie, si obligand-o s-o detroneze cu sange rece pe Regina, care e nestiutoare. Desi marea majoritate supravietuiesc din cauza ca Printesele sunt prea idioate si afla de viitorul lor planificat doar la absolvire.

- Si… De ce ai tu atatea informatii?

- Pentru ca sora mea a fost, la randul ei Printesa, si a reusit s-o detroneze pe Regina.

- Si acum?

- E o asasina cu sange rece care a uitat ce-i aia familie. Mi-a spus toate astea inainte sa devina asa, in primii ani, cand era inca…ea.

Spre surprinderea mea m-a prins de mana, lacrimi amenintand sa  i se reverse din nou pe fata.

- Atunci, de ce ai devenit Printesa? am spus, fara sa gandesc.

Isi ingusta ochii.

- Crezi ca stiam pe atunci? Sora-mea mi-a dezvaluit toate astea abia in anul doi. Cand nu mai putam sa renunt. Isi lasa privirea in jos.  Si apoi, nu puteam sa renunt. Nu daca nu vroiam sa devin o Ciudata.

Nu intelegeam de ce prefera sa treaca prin toata astea pentru a nu deveni o Ciudata. In fond, liceul trecea, iar titlurile nu mai contau in viata de mai departe. Dar apoi, adauga:

- Nu puteam sa-i fac asta mamei. Nu dupa ce si-a pierdut o fiica. Dar, se pare, ca-i fac mai mult rau.

Vorbele ei ma uimeau. Dar mintea mea functiona cu viteza luminii, intrebari trecandu-mi fugitive prin fata ochilor. Daca era ceva normal ca Regina sa fie detronata de Printesa, de ce imi oferisera la inceput mie aceasta “misiune”,  cand deja o aveau in vizor pe Charlotte? Ce avusesera de gand? Sa ne vada batandu-ne pentru un loc in grupul lor de criminali?  Nu stiam. Nici macar n-aveam idée ce rol mai aveam eu in toata treaba asta.

- Dar tu, Ashley? Tie ce ti-au facut? imi repeta Charlotte intrebarea din minte. Ma cerceta cu ochi curiosi. De aceea ai intrat in Monarhie, nu? Din cauza lor. Dar, de ce? Tu n-ai familie, n-aveau ce sa-ti ia… Doar daca…

Am lasat-o sa-si termine monologul, stiind ca va ajunge singura la raspunsul final. Nu era proasta. Am urmarit-o cum ochii i se maresc de intelegere.

- Jem. Asta e, nu? Ti l-au luat pe Jem. Asta explica si disparitia lui ciudata si despartirea voastra. Dar de ce, Ashley? De ce te sacrifice pentru un simplu baiat?

- Pentru ca il iubesc, am spus.

Mi se parea cel mai evident lucru. Totusi, lui Charlotte nu.

- Si, in plus, am adaugat, pentru ca nu vreau sa raman acolo. Vreau doar sa ajung acolo, si sa-l salvez.

Ma privi stupefiata, de parca ce spuneam n-avea sens.

- Stii ca n-o sa poti face asta niciodata, nu? Cine ajunge acolo… Nu mai iese niciodata viu.

- Si daca eu voi fi exceptia?

- Ma indoiesc,Ash. Nu te mai crede asa speciala. Au incercat multi sa iasa. Crezi c-a reusit vre-unul?

Am oftat profound, incercand sa las subiectul asta balta. Era treaba mea ce faceam dupe ce ajungeam acolo. Daca ea vroia sa renunte si sa se comformeze regulilor lor, era invitata mea. Dar eu n-aveam de gand una ca asta.

- Uite, zise intr-un final Charlotte. Ei ne vor pe noi, nu pe Agatha. Ea, pur si simplu, e prea buna pentru o viata ca asta. Nu merita.

- Mda, stiu.

Agatha ma ajutase intotdeauna cand am avut nevoie. Fusese langa mine si  incercase sa ma faca sa raman langa ea in Monarhie dupa ce mama murise. Ce-mi doream acum e s-o fi facut si pe ea sa renunte. Am fi scapat de toate astea acum.

N-avea sens sa incep sa ma gandesc cum ar fi fost daca. Stateam in fata faptului implinit. Acum depindea numai de mine. Si aveam inca un tel inafara de salvarea lui Jem. Trebuia s-o scot pe Agatha din treaba asta.

Am privit-o pe Charlotte, dandu-mi seama ca si ea se gandea la acelasi lucru. Imi intinse sovaielnica mana.

- Deci… aliate?

Am incuviintat, prinzandu-i mana si, pentru un moment, simtindu-ma mai putin singura. In noaptea asta, imi facusem un aliat. Chiar daca era o persoana in care n-as fi avut niciodata incredere acum cateva ore.

****

in primul rand vreau sa-mi cer scuze pentru ca n-am mai postat e asa mult timp...pur si simplu, n-am reusit  sa ma adun pentru a scrie ceva... o sa incerc sa mai postez inca un capp saptamana asta pentru ca dupa aceea voi fi placata putin... in rest, ast pareri in legatura cu capp-ul :x enjoy :*