Acum...ori niciodata! ( Tu sau...el. Ce alegi? part II )

Capitolul 3 { Si... Ce alegi? }

~ JAMES ~

Parul aproape negru ii mangaia umerii goi. Era imbracata intr-o rochie rosie, ca sangele, care cadea in falduri, acoperindu-i picioarele. Se misca cu gratie, corpul findu-i perfect drept, barbia ridicata cu eleganta, si ochii mari,albastri, privind drept in fata, cu mandrie si putere, dar in acelasi timp cu elganta si delicatete.Desi stateam in spatele ei, puteam sa-i vad o parte din chip. Din chipul ei angelic, de marmura, atat, atat de cunoscut...

Stai putin! Conoscut?

Am incercat sa micsorez distanta dintre noi. Dar cu fiecare pas ea era tot mai departe. Am incercat s-o strig, dar de pe buze nu mii-a iesit decat  un murmur aproape amutit. Si ea nu s-a intors. Probabil ca nu se va intoarce niciodata. Va continua sa mearga, si sa mearga, pana cand ar disparea, lasandu-ma singur in aceasta camera imensa. O camera imensa de... Bal?

Mi-am inspectat hainele. Jeansi si tenisi. Clar nu o imbracaminte adecvata pentru un bal din cine stie ce secol. Si atunci... Ce mama naibii caut aici?

Dintr-o data, fata s-a intors, privindu-ma drept in cohi. Pana atunci, ii puteam vedea doar cate o parte a fetei, cate o trasatura superba, pe ici, pe colo, insa acum o puteam vedea in intregime. In toata splendoarea ei. Cu rochia care-i imbraca armonios trupul si cu ochii blanzi, care ma ppriveau tristi.

Mi-a luat cateva momente s-o recunosc. Si, cand mi-am dat seama cine anume era, am ramas mut de uimire.

" Ash?" am soptit, cu glas pierdut.

Doar imi zambi si-si dadu parul negru , ce-i umbrea fata, pe spate. Nu spuse nimic, desi mi-as fi dorit s-o faca. Vocea ei imi lipsise mult.

Se apropie de mine, inca zambind. Dar, cu cat distanta dintre noi scadeam, cu atat puteam sa-i vad fata mai bine, fata care era uda de lacrimi. Am incercat sa-i sterg o parte din ele, dar se feri de mana mea, soptind ceva, ca o ruga muta. Mi-a luat cateva momente sa-mi dau seama ce spunea.

" E mai bine asa. "

Ceva nu se lega. Pur si simplu, nu se lega. De ce era imbracata asa? De ce se comporta asa? Nu stiam. Dar aveam sentimentul ca visul asta vroia sa-mi transmita ceva. Si-n momentul in care am dedus ce, sangele mi-a inghetat in vene.

Lumi diferite. Asta vroia sa insemne. Subconstientul meu vroia sa ma indeparteze de Ash, prin acest vis. Sa-mi dea de inteles ca nu ne vom mai vedea niciodata. Si chiar dacase va intampla asta, va fi prea tarziu.

Am incercat sa-i prind mana, sa-i spun ceva, orice. Ca nu se va intampla asta, ca niciodata nu se va intampla asta. Dar n-am putut. N-aveam glas, iar hohotele ei tacute ma faceau sa ma cutremur si mai tare.

Se apropie de mine, si un licar de speranta crescu in mine. Poate asta insemna ca vroia s-o linistesc. I-am pus sovaielni o mana pe spate. Chiar intre omoplati. unde materialul rochiei se termina, dand la iveala pielea ei alba, inghetata. Incremeni in momentul in care am atins-o, si ploaie de lacrimi ce izvora din ochii ei se intetii. Isi ridica capul, privindu-ma si si apropie buzele de obrazul meu. Desi ele erau inghetate, sarutarea lor era fierbinte.

N-am avut timp s-o simt cu adevarat, s-o savurez cu adevarat. Pentru ca, dupa ce buzele ei se odihnira cateva momente pe pielea mea, respirand, Ash se desprinse din imbratisarea mea, si o lua la fuga. Disparand pe veci...

Am deschis ochii, gata sa-i strig numele. Noroc ca realitatea dadu navala peste mine, inainte sa comit aceasta greseala. Visul disparuse. Eram din nou in camera ce-mi era inchisoare. Nici nu mi-am dat seama ca am adormit. Ceea ce nu era asa o mare chestie. In fond, in ultimele doua zile pe care le patrecusem aici, nu mai primisem nici o vizita, iar mancarea imi era impensa prin usa, ca unui prizonier. Ceea ce si eram, defapt. Asa ca, dormitul mi se parea cea mai interesanta activitate.

Totusi, de data asta n fusese si mai si. Dupa nu stiu cate zile visasem insfarsit ceva. Desi nu puteam spune ca ma bucura visul pe care-l avusesem. Fusese asa... Real! Inca imi simteam obrazul arzand, acolo unde buzele lui Ash se odihnisera pe pielea mea. Ce mama naibii vis mai era si asta?

M-am ridicat, scuturandu-mi capul pentru a scapa de aneteala provocata de vis. Bine macar ca nu mi se mai pompau droguri, sau ce erau alea, in organism. Si ca nu mai eram legat de pat, normal.

- Cum se face...  Ca de fiecare data cand vin aici, tu dormi? se auzi o voce din dreapta mea.

Mi-am intors capul, intalnind ochii verzi ai Laurei. Statea sprijinita de perete, cu mainile incrucisate la piept si, dupa privirea din ochii ei, asteptase ceva vreme.

Am incercat sa zambesc, razpunzandu-i in timp ce-mi intindeam mainile in fata:

- Coincidenta, poate...

Isi dadu ochii peste cap.

- N-am timp de impertinenta ta,  James.

Spuse asta de parca eu eram un copil de 10 ani si ea mama cu vreo 30 mai mare decat mine, neluand in seama, probabil, faptul ca intre noi daca era 3 ani. Desi ma indoiam, la felul in care arata.

- Ce vrei? am intrebat-o plictisit.

Nu stiam daca a spus adevarul, atunci cand a zis ca ma gasise de multe ori dormind. Dar ce se astepta sa fac, cand ma tineau blocat intre patru pereti, cu un pat? Sport? Ei bine, se putea si asta... cumva, dar nu cred ca aveau ei atat de multa imaginatie. Pareau doar niste robotei ce primeau ordine sa aproape-omoare copii si mai stiu eu ce...

Laura ofta, aruncandu-si pletele pe spate.

- Bine... Uite cum sta treaba, James. - mi se parea mie, sau avea o expresie panicata in ochi? Cred ca am vedenii... Cu siguranta am -. Superiorii mei... Ei, nu mai vor sa arzi gazul, ca sa zic asa.

Am ridicat o spranceana.

- Sa ard gazul?

- Adica sa dormi toata ziua, spuse ea exasperata. Si sa nu faci nimic. Asa ca, iti mai prezint o data variantele.

Stiam deja care sunt. Momeala sau de-a lor. Si stiam si pe care o voi alege.

- Daca alegi sa ramai momeala, vei fi folosit. Te previn, James.

Am privit-o in ochii. Ceva nu se lega aici... Era logic faptul ca, daca aleg sa raman momeala, ma vor folosii. Oare folositul asta era chiar asa nasol? Parca citindu-mi gandurile, Laura aproba din cap.

- Si atunci, ar trebui sa devin de-al vostru? am intrebat-o.

- Macar pentru moment. Probabil ca-mi vazu confuzia din ochi, pentru ca dadu neputincioasa din cap. Nu-ti pot explica mai multe, spuse ea. Pana nu-ti faci alegerea.

Am pufnit.

- Deci, ca sa inteleg si eu, ca-s mai batut in cap, vrei sa fac o alegere fara sa stiu macar in ce ma bag?

Ridica din umeri.

- Asa am facut toti.

Am oftat. Stiam ca ma voi baga in rahat pana-n gat, ca sa zic asa. Dar ce puteam sa fac? Si eu credeam ca sa fi momeala nu e prea ok. Si ca, fiind momeala, n-as putea afla nimic. Si n-as putea sa scap. 

- Bine. Sti deja ce alegere am facut.

Ofta usurata. Apoi incuviinta.

- Vino cu mine! imi spuse ea. Ba nu, imi ordona.

Uimirea si, in acelasi timp, extazul, crescura in mine. Paraseam intr-un final cusca asta.

Ridicandu-ma din pat, am urmat-o. Nestiind in ce ma bag.

****

si am reusit sa revin cu un capp nou... scz pt greseli, Craciunul si musafirii ma omoara, asa ca...daca  vreti sa spanzurati pe cineva pt lungimea capp-ului, spanzurati-mi musafirii... totusi, va ast cu pareri.. sunt curioasa ce credeti ca va trebui sa faca Jem in continuare... enjoy! :*

sper ca descrierea visului a iesit... acolo am avut si eu o jumatate de ora de pauza :)) vreau pareri! :P