Acum...ori niciodata! ( Tu sau...el. Ce alegi? part II )

Capitolul 11 { O gluma ce doare... Pentru ambele parti }

Hey! Intr-un final, I'm back!  Stiu ca ati asteptat ceva pt un  nou capitol si nush daca a iesit mare lucru... dar macar e un capitol!  Sper sa ma revansez pentru absenta mea si sa reusesc  sa postez ceva in vacanta asta. Si sper c-o sa continuati sa cititi, sa comentati si daca, vreti sa votati. Pe scurt, vreau sa stiu cat de nasol e capp asta. Pt ca stiu deja ca nu-i cine stie ce. :P

~ ASHLEY ~

Am intrat in curtea scolii inabusindu-mi un cascat. Dupa calculele mele de matematician profesionist, azi noapte nu dormisem mai mult de 2 ore. Si nici macar in acele 2 ore nu se poate spune ca ma odihnisem cu adevarat. Cosmarurile cu tenisi, scrisori si iubiti pierduti nu-s trecut pe lista mea cu "Vise pe care imi doresc sa le am". Asa ca, probabil, azi voi fi doar un zombi ambulant care  va rataci pe holuri si va dormi ( de dat asta, sper ca un dormit adevarat ) in ore.

Dar, dupa nici doi pasi facuti pe gazonul parjolit de arsita verii si inghetat de iarna ce urma sa vina, toate gandurile mele despre somn s-au spulberat. Din ce cauza? Pai, pe scurt... Toata lumea se holba la mine! Si, pentru un moment, nu stiam de ce naiba se intampla asta. Dar, din fericire, mintea mea a revenit acolo unde ar trebui sa-i fie locul si m-am trezit la realitate. Mi-am amintit evenimentele din ziua trecuta. Nu alea importante, care nu m-au lasat sa dorm, ci alea... Mai putin importante. Cum ar fi faptul ca, oficial, sunt o membra a Monarhiei. Ar trebui sa profit de asta, nu?

Am facut un pas, vrand sa trec prin multimea de gura-casca. Indiferent daca o sa ma izbesc de elevii respectivi, o sa trec prin multime, n-o s-o ocolesc. Si cu astea spuse (gandite), la drum Ashley!

Sa nu credeti ca am avut de parcurs kilometri intregi. Ba din contra! Cu doar cativa pasi am ajuns exact in dreptul multimii si, dupa cum ma si gandeam, toti s-au dat la o parte precum niste catelusi ascultatori. Le-am aruncat o jumatate de zambet rece.  Ati trecut testul, dragilor!

Ei bine, daca nu credeati ca barfele zboara cu viteza luminii aveti aici dovada. In doar o noapte, toata scoala stie ca acum apartin Monarhiei si ma respecta. Imaginea mea de Ciudata a parcurs deja drumul inspre uitare. In doar o noapte! Ce dragut!

Mi-am continuat drumul, fara ca vreunul dintre privitori sa-si dea seama ca-mi pasa de ceea ce tocmai se intamplase. In fond, eram importanta acum. Chestii ca acestea nu contau.

- Hei, Ashy! ma striga o voce si m-am intors ca sa dau nas in nas cu Agatha.

Avea intiparit pe buzele date cu gloss roz un zambet imens care m-a facut sa zambesc la randul meu. Mda, uite pe cineva care se bucura de reusitele mele. Ma indoiam ca existau multi ca ea. Poate chiar era singura.

- Si cum e sa fi din nou in Monarhie? ma intreba ea.

Nu prea stiu daca din nou-ul acela se potrivea. In fond, n-am fost niciodata cu adevarat in Monarhie. Desi, pe la finalul clasei a 8-a beneficiasem de drepturile pe care ti le ofera apartenenta in Club. Totusi, oficial, eram pentru prima oara membra.

- N-ar trebui sa spui din nou, am remarcat eu. 

Ridica din umeri nepasatoare. Se pare ca nici o replica n-o atingea pe Agatha astazi. Ma lua de cot si ma trase inspre baie. Stiam prea bine ce insemna asta. Aveam sa fiu chestionata ca intre fete. Subiectul? Inca n-aveam habar.

- Deci, cum a fost? intreba Agatha imediat ce usa se inchise si am ramas singure.

- Cum a fost ce? am intrebat, confuza.

Isi dadu ochii peste cap. 

- Ah, sti tu! Intalnirea!

Desi nu trebuia, am simtit cum sangele mi se aduna in obraj. Revino-ti, Ashley, mi-am spus.  A fost o intalnire FALSA. Tu ai un iubit. De aia si esti in Monarhie. Asa ca am incercat sa par cat mai nepasatoare cand am spus: