Acum...ori niciodata! ( Tu sau...el. Ce alegi? part II )

Capitolul 8 { Adevarul doare... Dar minciuna? }

~ ASHLEY ~

Am iesit furtunos din liceu, indreptandu-ma si mai grabita spre poarta. Cu cat ajungeam mai devreme acasa, cu atat mai bine. Castigam mai mult timp pe care-l puteam aloca pregatirilor. Atat fizice, cat si psihice. Trebuia sa fiu cat de relaxata puteam la intalnirea cu Will si sa termin cat mai repede cu "misiunea mea" . Apoi i-am vazut. Un grup de elevi Ciudati, postati in fata iesirii, pazind-o precum leii. Am incremenit.

Desi aspiram la cel mai popular grup din liceu, nu ma bucuram de siguranta si respectul pe care-l primeau ei din partea celorlalti, obligati sau nu. Cel putin, nu inca. Si, fara cineva din Monarhie langa mine, eram mai rau decat Ciudatii. Eram o veriga slaba. Cineva de care se putea lua toata lumea fara s-o incaseze. Momentan, pentru ca aveam de gand si trebuia sa schimb asta.

Am inghitit in sec, lasandu-mi capul in jos si rugandu-ma sa reusesc sa trec cumva neobservata. Bineinteles, n-am reusit. Eram prea cunoscuta ca sa nu fiu remarcata. Daca stau bine sa ma gandesc, poate sunt o senzatie mai mare decat fetele din Monarhie. Ashley, fata care ar fi trebuit sa fie Regina, apoi a devenit o Ciudata, iar acum umbla pe langa snobi, cerand iertare pentru greselile din trecut.

Deci, cum spuneam, m-au recunoscut inainte ca macar sa ma apropii de ei, si s-au postat imediat in fata portii, blocand intrarea mai tare decat o facusera cu o clipa in urma.

- Mai, mai. Pe cine avem noi aici? Nu-i cumva Tarfa Tradatoare? spuse un baiat, fara nume in capul meu, cu piercing in buza si creasta cu  varfuri de un albastru electric. La cum inaintase, pare liderul acestei cete.

Tradatoare? Imi imaginasem ca prin scoala  umblau multe "epitete" pentru mine, dar in nici un caz tradatoare. In fond, pe cine tradasem? Nu apartinusem niciunui grup pana acum. Nici macar Monarhiei nu-i apartinusem, avand in vedere ca ma retrasesem inainte sa devin membru. Doar daca Ciudatii devenisera peste noapte un grup, si nu stiam eu, care le facea viata amara celor populari. Sau incercau. Dar, oricum ar fi fost,  o pusesem. Desi Monarhia, in special fetele, erau conscute pentru talentul lor de a face viata, relativ simpla, a unor persoane care le gresisera, un calvar si Ciudatii ar fi putut fi cunoscuti pentru asta. In fond, pedepsele lor ar fi fost si mai "dureroase" pentru ca erau... ei bine, ciudati.

Am ramas tacuta, incercand sa gasesc o bresa de scapare. Care nu se ivea. Persoanele din fata mea erau asezate strategic, blocandu-mi evadarea din toate partile.

- Ei, se pare ca catelusele te-au stilat putin, Ashley, spuse Fara-Nume batjocoritor. Sau... Poate nu mai vrei sa ti se spuna asa. Cu siguranta ai primit o porecla draguta de la prietenele tale. Cum ar fi... Ashy?

Corul de rasete ce-i acompaniara spusele, facuse totul si mai greu de suportat. Ashy era diminutivul primit de la Agatha si doar de la Agatha. Nu vroiam sa se ia de el.

- Probabil ca ti-au dat si lectii de cum sa-i oferi mai bine placere partenerului tau, nu-i asa? ma intreba el. Avand in v edere greselile din trecut.

M-am rugat, oricui m-o asculta, sa nu rosesc. Dar, normal, nici macar ultima mea dorinta din viata asta nu mi-a fost impinita. Fata imi fu cuprinsa de o caldura insuportabila care fu remarcata si de ei prin pete de culoare. Ceea ce-i facu sa rada si mai tare.

- Iertare, printesa, zise el cu o umilinta falsa. N-am vrut sa va suparam. Doar stiti ca sunteti importanta pentru noi.

Mi-am inclestat pumnii, muscandu-mi buza pe interior ca sa nu le urlu cateva atrocitati care m-ar fi adus intr-o situatie si mai naspa. Fara-Nume se apropie de mine, atingandu-mi fata cu degetele lui lungi si aspre. Trebui sa se aplece ca sa ajunga la mine, vazandu-i intr-un final in detaliu fata. Normala si urata, erau singurele adjective cu care-o puteam descrie. Am privit sfidator in ochii de un maro sters, ridicand palma, sa-l plesnesc peste mana. Dar, ca de obicei, lovitura mea fu jalnica. El doar rase si nu-si retrase mana.