~ ASHLEY ~
Imi priveam botinele negre, cu sireturi rosii (hei, cine-a spus ca daca trebuie sa te imbraci ca o tarfa pentru a respecta codul vestimentar, nu poti fii o tarfa stilata?), incercand sa-mi tin ochii deschisi. Nici cele 5 cafele pe care le bausem pana acum nu reusisera sa-mi alunge somnul. Dar, avand in vedere ca ajunsesem acasa pe la 5 dimineata, nu eram mirata.
- Hei, adormito! Cum iti merge?
M-am uitat in sus, incercand sa evit soarele care se pare ca aparuse neinvitat intr-o zi friguroasa de noiembrie doar ca sa ma enerveze pe mine. Agatha statea in picioare, cu mainile in solduri de parca urma sa defileze la o prezentare de moda, la fel de sclipitoare ca intotdeauna.
- Naspa. N-am prea dormit azi noapte.
Isi arcui artistic o spranceana.
- Insomnii?
- Cam asa ceva, am mormait.
Daca insomnii ar insemna nopti in care stai treaz si faci planuri cum sa-ti detronezi cea mai buna prietena, atunci spuneam adevarul. Daca inseamna stat treaz, sub patura, si uitat in surdina la pereti, atunci eram o mincinoasa si o tradatoare (ceea ce si eram defapt).
Minteam din nou daca spuneam ca atunci cand ma uitam la Agatha nu simteam fiori de vina, dansand un dans sumbru prin mine. Dar minciuna asta puteam s-o evit. Macar in capul meu.
- Hei, n-ai idee ce se intampla cu Charlotte? Parea foarte daramata cand am vazut-o dimineata…
De data asta eu mi-am ridicat sprancenele. Teatral, desigur. Cred ca ar trebui sa renunt la Facultatea de Arte, pentru ca oricum nu mai desenasem nimic de ani buni, si sa dau la Actorie, pentru ca deveneam o actrita din ce in ce mai buna.
- Nu, n-am nici o idee, am zis eu. Si, in fond, stii doar ca nu ne suportam una pe alta, nu?
Incuviinta.
- Totusi,ar trebui sa incerci s-o cunosti. Lasand la o parte latura de catea, e chiar o persoana buna.
Imi dadusem si eu seama asta aseara. Cu un kilogram de lacrimi curgandu-i din ochi, nu- mi puteam imagina cum si-a pastrat si acea particica mica-mica din cateaua care era zi de zi. Dar, cum spunea si Agatha, si eu credeam ca in interior era o persoana buna care nu merita tot ce i se intampla.
- Mda, poate…
Clopotelul suna, terminandu-mi astfel conversatia cu Agatha, plina de vinovatie. Am tras o gura mare de aer in piept, incarcand sa-mi pun un zambet pe fata si repetandu-mi in sinea mea: Chiar daca nu stie, chiar daca se va simtii tradata, ii facem o favoare.
- Hai la ore, i-am spus, luand-o de brat in cel mai prietenesc mod cu putinta.
***
- Ashley! ma striga cineva , in momentul in care am dat sa ies pe poarta.
O Charlotte, la fel de perfecta ca de obicei, se indrepta agale inspre mine. Nu parea daramata, nu la prima vedere. Machiajul era la locul lui, aplicat cu generozitate, hainele erau fara cusur, iar parul ii era lasat pe spate, cazand in bucle egale. Era la fel de frumoasa ca intotdeauna. Singurul lucru diferit era sclipirea aceea haotica din ochii ei care, daca o cunosteai, iti transmitea ca ceva nu e in regula.
M-am intors inspre ea, incercand sa par relaxata. Trebuia sa para ca o discutie inofensiva intre doua member ale Monarhiei.
- Ce s-a intamplat? am intrebat-o.
- Nimic, doar ca… Agatha a mirosit ca ceva e in neregula cu mine. Si vroiam sa-ti zic sa te tii tare. La tine nu trebuie sa suspecteze nimic.
De parca nu stiam asta!
YOU ARE READING
Acum...ori niciodata! ( Tu sau...el. Ce alegi? part II )
RomanceJem a disparut. Unde? Asta e un lucru pe care Ash nu-l stie. Tot ce stie e ca trebuie sa se infiltreze din nou in Monarhie, locul pe care il uraste dar, in acelasi timp, la care tanjeste. Si sa ajunga sus. Sus de tot. Iar alte ordine continua sa vin...
