Pe aripile vantului

18

Pentru prima oară de la începutul războiului, Atlanta auzea acum zgomotele bătăliei. În zori, înainte ca oraşul să se fi trezit, se auzi de departe, dispre muntele Kennesaw, un bubuit slab care ar fi putut fi luat drept tunet.

Spre prânz, zgomotul deveni destul de puternic spre a domina din când în când gălăgia circulaţiei. Oamenii încercară să n audă, silindu se să pălăvrăgească, să râdă, să şi vadă de treburi, ca şi când yankeii n ar fi fost la douăzeci şi două de mile, dar tot timpul îşi încordau auzul. Întreg oraşul avea un aer îngrijorat. Toată lumea, indife¬rent cu ce erau ocupate mâinile, asculta cu inima bătând. Oare zgomotul creştea în intensitate? Sau nu era decât un efect al imaginaţiei? Generalul Johnston va izbuti de astă dată să i ţină la respect? Va rezista?

Puţin mai lipsea ca oraşul să fie cuprins de panică. Nervii, care cu fiecare zi de la începutul retragerii se ncordau mai mult, ameninţau să cedeze. Nimeni nu şi exprima temerile. Era un subiect interzis. Dar tensiunea nervoasă se manifesta în criticile ce nu cruţau pe general. Opinia publică era înfierbântată. În definitiv, Sherman era la por¬ţile Atlantei. Încă o retragere, şi confederaţii vor ajunge în oraş.

— Daţi ne un general care să nu se retragă! Daţi ne un om care să reziste şi să se bată!

Însoţite de sunetul îndepărtat al tunului, miliţia, "protejaţii lui Joe Brown", şi garda locală ieşiră din Atlanta spre a apăra podurile şi vadurile râului Chattahoochee în spatele lui Johnston. Era o zi înnourată, cenuşie, şi când trupele trecură pe Five Points şi o luară pe strada Marietta, o ploaie torenţială începu să cadă. Tot oraşul ieşise afară ca să i petreacă, şi acum, lipiţi unii de alţii sub streşinile de lemn ale prăvăliilor din Strada Piersicului, oamenii încer¬cau să pară entuziasmaţi.

Scarlett şi Maybelle Merriwether Picard căpătaseră învoire să plece de la spital şi să asiste la plecarea oameni¬lor, căci unchiul Henry Hamilton şi bunicul Merriwether făceau parte din garda locală şi, împreună cu doamna Meade, se lăsau strivite de lume şi se ridicau în vârfurile picioarelor ca să vadă mai bine. Cu toate că dorea, ca toţi cei din Sud, să nu se gândească la desfăşurarea bătăliei decât sub unghiul cel mai favorabil şi mai liniştitor, Scarlett se îngrozi privind cum defilau prin faţa ei şirurile pestriţe. Situaţia trebuia să fie într adevăr disperată spre a se face apel la această adunătură de bătrâni şi copilandri. Fireşte, descopereai printre ei şi tineri sănătoşi, gătiţi cu pene şi eşarfe, în uniforma strălucitoare a miliţiei. Dar erau şi atâţia bătrâni şi băieţi tineri pe care, văzându i, Scarlett simţi cum i se sţrânge inima de milă şi de teamă.

În sunetul trompetelor şi al tobelor, bărbaţi cu barba sură, mai bătrâni ca tatăl ei, încercau să ţină pasul sub ploaia torenţială. Cu cel mai bun şal al doamnei Merriwether pe umeri ca să se ferească de ploaie, bunicul Merriwether mărşăluia în primul şir şi surâdea tinerelor femei, care fluturau batistele strigându i "La revedere"; dar Maybelle se agăţă de braţul lui Scarlett şi murmură:

— O, săracul! Încă o ploaie, şi se va termina cu el! Ştii ce lumbago are...

Cu gulerul paltonului negru ridicat până la urechi, cu două pistoale datând din timpul războiului mexican înfip¬te la brâu, cu un geamantan în mână, unchiul Henry Hamilton călca în urma bunicului Merriwether. Alături de el păşea servitorul său negru, aproape tot atât de bătrân ca şi el, ţinând o umbrelă larg deschisă deasupra capetelor amândurora. Umăr la umăr cu bătrânii, veneau băieţandrii. Nici unul nu părea să aibă mai mult de şaisprezece ani. Mulţi dintre ei fugiseră de la şcoală ca să se înroleze. Ici colo se observau tineri în uniforme ale academiilor militare. Şepcile lor cenuşii, ude de ploaie, erau împodo¬bite cu pene negre de cocoş şi pe piept li se încrucişau panglici albe. În mijlocul lor, Phil Meade, cu pălăria aşeza¬tă ştrengăreşte pe ureche, purta sabia fratelui său mort şi pistoalele lui de cavalerist. Când trecu, doamna Meade îi surâse şi i făcu semn cu mâna, apoi timp de o clipă îşi sprijini capul pe umărul lui Scarlett, ca şi când puterile ar fi părăsit o dintr o dată.