Doctorul ce nu-mi lasă inima să bată... VOLUMUL I

Capitolul II

   Nu o să pot înțelege vrodată cum cele mai frumoase momente sunt strivite de dorința obraznică a Universului de a ne oferi lecții din care să "învățăm". Probabil pentru că repetăm aceleaşi greşeli la infinit doar pentru a simți fericirea de moment, nu fericirea adevărată.
   *
   Aştept deja de 7 ore pe scaunul de plastic  rigid din holul spitalului. De ce durează atât? Oare Natsya nu va supraviețui? Simt cu mi se prelinge pe obraz o lacrimă încinsă, ce lasă o dâră arzătoare. Ne ştim de la 5 ani, am mers împreună la aceeaşi grădiniță, iar de atunci am fost de nedespărțit şi am împărțit aceeaşi bancă cu sfințenie timp de 12 ani, până când am ales să ne continuăm drumurile diferit. Ea la Arhitectură, eu la Medicină. Însă soarta a fost blândă cu noi şi a aşezat cele două facultăți vis-a-vis.
   Natsya este o tipă blândă, cu o piele albă, aproape transparentă, ochii verzi şi păr şaten.Extrem de stresată de apariția sesiunii, bănuiesc că asta a provocat accidentul său pe cord.
Încă 20 de minute trec greoi. Hotărăsc să merg să-mi iau o cafea imediat ce aflu vreo năutate despre prietena mea.
*5 minute*
*10 minute*
*15 minute*
*20 de minute*
- Lena! - o voce disperată sparge nemilos tăcerea ce devenise deja asurzitoare.
- Doamnă Levis! Cum de ați ajuns aşa de repede din Brazilia? -spun asta şi mă uit la pielea uşor rumenă a ei. Mda, Natsya îl moşteneşte pe tatăl său rus, Boris (exact, de aici vine şi numele prințesei adormite).
- Am zburat cu primul avion. Ce face Natsy? A ieşit din operație?
- Nu încă, ea...
   N-apuc să termin fraza că                  Făt-Frumos  iese din sala de operație, oboseala citindui-se în prea frumoşii săi ochi albaştrii şi în borboanele de pe frunte. Se opreşte şi cu cel mai suav zâmbet din colecția de aur "sunt un mare prefăcut" se duce la mama Natsyei şi-i zice:
   - Bună ziua! Dumneavoastră trebuie să fiți Doamna Pamela Levis. Stați liniştită, fiica dumneavoastră este în stare stabilă. A fost o misiune grea, dar nu imposibilă.
   - Poate primi vizite?
   - Da, dar după 2 ore. Mulțumesc pentru înțelegere! Domnişoară Lena, ați face bine să mergeți să vă odihniți, prietena dumneavoastră este în afara orcărui pericol. E destul de târziu. Mâine aveți cursuri de la ora 8.
   - Mulțumesc Domnule Doctor, dar cred că pot face față cursurilor şi stesului acumulat în ultimele ore.
   - Scăpându-vă ghiozdanul pe jos, Domnişoară Rostvelt?
   - Exact aşa! O zi frumoasă să aveți.
Îşi întoarce frumosul său trup, lucrat minuțios, multe ore la sală, în timp ce femeii de lângă mine i se măresc considerabil pupilele.
   - Îl cunoşti?
   - Din păcate.
   -Dar Lena, este cel mai bun doctor din oraş! E cel mai bun! Ia stai, de unde ştie ce faci tu la cursuri? E ceva între voi?
   -Ce? NUUU! Îmi este profesor universitar. Dumnezeule, are 30 de ani!
   - Aşa şi? Tu ai 20, nu văd unde e problema!
  -Problema este că el îmi este profesor şi pe deasupra este şi un arogant.
  -Lena, uită-te la cum arată!
  Normal, fosta Doamnă Levis. Nu        v-am prezentat-o prea amănunțit. Este o femeie mereu elegantă, dar după mine o femeie cam uşuratică. Spun "uşuratică" pentru că la vârsta de 16 ani a fugit cu iubitul său de pe atunci Niko Meckailes, care după 3 ani de relație i l-a prezentat pe cel mai bun prieten al său Boris Levis (tatăl Natsyei) cu care a rămas însărcinată dintr-o aventură la o petrecere. După 20 de ani de căsnicie, Pamela s-a gândit să-şi diversifice viața, divorțând de tatăl copilului său pentru un dansator din Brazilia, motiv pentru care acum locuieşte departe de odrasla sa.
   Cele 2 ore au trecut rapid, cafeaua şi-a făcut mai rapid decât credeam efectul. Urmează să o revăd pe Natsya...