Doctorul ce nu-mi lasă inima să bată... VOLUMUL I

Capitolul VI

    Alerg să scap de gânduri. Alerg de ele, de fapt. Alerg să fiu fericită. Alerg după fericire, de fapt. Dar...când va veni vremea să aleg, nu să alerg? Niciodată...sunt solemn convinsă că nu o să am timp. Dar după ce trece niciodată, promit că-mi fac timp!
   *
   Rugăciunea mi-e ascultată şi muzica de opreşte la momentul potrivit. Oh, Doamne, îți mulțumesc. Fac o mică reverență, iar el face la fel şi mă întorc la locul meu. Bineînțeles ... nici nu am reuşit să mă aşez că mama m-a întrebat cum a fost. Asta înseamnă că n-au fost pe fază când mi-a sărutat umărul. La naiba, iar se va scrie în ziare despre asta.
   - Draga mea, ai dansat cu cel mai chipeş bărbat din sală! Eşti norocoasă!
   - Nu mi se pare. - spun dându-mi impertinenta ochii peste cap.
   - Ba eşti! Ştii că aşa l-am cunoscut şi eu pe tatăl tău?
   În acel moment m-am înecat cu vinul sec pe care îl gustasem şi mi-am pătat rochia mea cea nouă. Alerg la baie să o curăț, dar mă lovesc accidental de Dr.Love.
   - Iarăşi tu? -spun vizibil iritată.
   -  Vrei să mai dansăm, de aia ai venit după mine?
   - Ce? Crezi că Universul meu se învârte în jurul unui doctor?
   - Evident că eu nu cred asta, dar presa spune altceva.
  În acel moment îmi arată ziarul de azi pe care n-am avut timp să-l citesc.
  " Domnişoara care are parte de cel mai bun burlac al anului se pare că nu poate sta la distanță de el nici măcar atunci când acesta este la serviciu. Energică, cu ochi scăpărători şi zâmbet suav, studenta o să aibe probleme cu restul colegelor de facultate!" .
    - O să mă sinucid...
   - Se va spune că ai făcut-o pentru mine, renunță la idee.
   Scot un pachet de şervețele şi încerc să-mi curăț rochia. El scoate un pachet de țigări şi soarbe cu sete fumul iadului, intrând cu mare uşurință în atmosferă.
   - N-ai voie să fumezi în băile publice!
   - Şi ce-o să faci, o să mă denunți?
   - De ce nu? -spun asta şi-mi încrucişez mâinile la piept.
   - Păi suntem 2 răufăcători atunci!
   - Doar tu, eu nu sunt!
   - Nu eşti raufăcătoare, dar totuşi stai în baia bărbaților.
   Ceee? Cum de nu am observat ce scrie pe uşa?
   - E ok, ai vrut să stăm împreună, înțeleg. Nu te judec.
   - Poți înceta pentru o secundă să fii atât de arogant? Încep să mă plictisesc de atitudinea ta. Mi se face greață. Stinge țigara aia...
   - Ok, o sting. Ți-e rău de la fumul de țigară?
   - Nu, doar că în momentul de față îmi dă o stare de nervi.
   - Ai fumat vrodată?
   - Nu. Încă nu am simțit nevoia. Am zis că mă apuc dacă o să iubesc pe cineva, iar acel cineva nu mă va iubi.
   - Păi şi nu ai pățit asta niciodată?
   - Nu. Ştiu să mă fac plăcută oamenilor, spre deosebire de alții.
   Zâmbeşte şi pentru prima dată observ că are gropițe. Îmi suflă fumul inspirat în față şi stinge țigara. Eu ies prima, iar el al doilea la 10-20 de minute ca să nu dăm de bănuit.
   Licitația va începe în 10 minute. Se licitează fosta casă de vacanță a părinților mei. Am auzit că vor să înceapă de la 50.000 de dolari, bani care vor fi donați pentru copii bolnavi de cancer. Vocea tatălui meu se aude mieroasă în boxe:
   - Bună seara, dragii mei! Sărbătorim astăzi trecerea a 100 de ani de la prea frumoasa înființare a spitalului în care lucrăm cu toții de ani în şir. Însă vrem să deschidem o secție nouă pentru copii bolnavi de cancer, aşa că eu am sacrificat casa de vacanță pentru această licitație. Să începem de la 50.000 $ . Oferă cineva mai mult?
   Destule voci s-au auzit, şi s-a ajuns la 230.000$ , insă EL nu a propus nimic, deşi a promis că va participa la licitație.
   - 230.000$ o dată, de două ori...
   - 500.000$ !
  Un sunet de uimire se aude în toată sala. Toată lumea vrea să vadă cine a oferit această sumă uriaşă. Reflectorul cade însă pe cine mă aşteptam mai puțin. EL...
   - Oferă cineva mai mult? 500.000$ o dată, de două ori, de trei ori! Casa de vacanță îi aparține din acest moment Domnului Doctor Alexander Pregnon.
   Simt că mi se încețoşează privirea. Doamne...cum a putut sa ofere atât de mulți bani pe o simplă casă de vacanță? Cum a putut ?
   Muzica începe iar şi îl văd cum se apropie din nou de mine. Toți invitații sun plecați pe ringul de dans. Rămasă singură, vine şi se aşează pe scaunul tatei, gest care m-a enervat la culme. Se uită în ochii mei. Dumnezeule, este albastrul senin pe care-l văd doar când este deosebit de calm. Îşi aşează mâna stângă pe coapsa mea, gest care în loc să mă facă să-i vărs un pahar de vin în cap, chiar mi-a oferit o stare de calmitate. Mi-am aşezat mâna peste a sa, urmând să ne împletim degetele. Are o citculație atât de bună, însă în parc era teribil de rece. Acum el îmi încălzeşte mâna mea sloi.
   - Voiam să te rog să vii maine să-mi prezinți casa de vacanță. Am vorbit cu tatăl tău şi mi-a spus că este de acord, doar dacă eşti şi tu. Deci...?
   - Voi veni, îmi va fi dor de ea. Acolo am copilărit până la 10 ani.
   - Poți veni oricând, o sa rămână casa ta mereu.
   Pe cât pare de nenorocit, pe atât de sufletist uneori. Zâmbesc discret, ca o multumire, iar el se apropie mult de gâtul meu şi îmi plasează un sărut umed la baza gâtului...punctul meu sensibil, ceea ce-mi face corpul să vibreze şi pielea să mi se facă de găină. Observă asta şi mă întreabă dacă îmi este frig. Dau negativ din cap şi continuă să plaseze săruturi mici şi elegante pe partea stânga a gâtului. Îi pun mâna pe pieptul său sculptat încât şi zeii ar fi geloşi şi înțelege mesajul de a se opri, dar nu fără să mă muşte uşor, fără să lase semn.
   Ruptă din vrajă, mă ridic şi îi spun tatei că sunt obosită. Îmi trimite un şofer şi plec ca Cenuşareasa la miezul nopții fără să-mi iau rămas bun de la prinț...