-Stai cuminte, iubitule! Aşa, așa!
Cine vorbea? La mine în casă? Era Maria? Maria! Se întorsese?
-Maria..., bâiguiam cu buzele inexplicabil de uscate.
-Gata, eşti bine...
Gura mea primea umezeală. O batistă udă şi rece mi se presa de buze blând. Pe frunte simțeam că mă apasă greutatea unui prosop rece şi ud... Draga mea Maria, avea grijă de mine...
Mi-am deschis puțin ochii şi pleoapele grele trăgeau să mi-i închidă la loc. Imaginea Mariei părea schimbată... nu era aşa părul ei... nici pielea ei... Avea degetele reci... Era bine...
-Să nu mai pleci de-aici, Maria! Te iubesc..., aproape că șoptesc. ..
Nu mai aveam nici forță în voce. Îmi fierbea capul şi tremuram ca o frunză-n vânt. Mi-era frig, mi-era cald... nici eu nu mai ştiam cum îmi era.
-Maria, rămâi cu mine! o rog disperat, căutând în negura în care mă rătăcisem mâna ei caldă.
Am primit răcoarea unei mâini micuțe. Mâna care mă salva de fierbințeală. De unde căldura asta în corpul meu? Răcisem? Aveam temperatură? Tremurul pusese stăpânire pe tot corpul meu și simțeam în aer miros de oțet.
O îmbrățişare. Piele pe piele. Mi-era bine. Un trup de femeie îmi umplea brațele. Mirosea.... a ce mirosea? Îmi era foarte cunoscut mirosul ăsta... Nu era miere... Nu era Maria... Cine era? Îmi umplea pieptul cu căldură și-i simțeam degetele cum îmi alintă fruntea şi părul.
Un somn greu mă cuprinse și-mi calmă fiecare parte a corpului. Trupul de lângă mine îmi trimitea liniste, era moale și subțire, mi se potrivea aşa de bine... Era trupul Mariei? Of, nici nu mai voiam să ştiu...Nu mai conta.
M-am trezit de dimineață cu o bucurie în suflet, nu știam de ce... Apoi realitatea plecării Mariei mă izbi violent drept în creier. Eram gol în aşternut, transpirasem sau... Lângă mine era căzut un prosop ud şi miroseam a oțet. Frânturi de imagini îmi fluturau prin minte... Maria venise înapoi, dar nu arăta ca ea... Avusese o femeie grijă de mine şi îmi dăruise căldura trupului ei...
-Sava! Sava, bătrâne, eşti treaz? se auzi vocea lui Victor de-afară.
Când intră în cabană abia reușisem să-mi înfăşor prosopul ud în jurul mijlocului. Cred că l-a izbit mirosul de oțet, că a strâmbat imediat din nas.
-Ce-a fost aici, omule? Pui murături la oțet în costumul lui Adam?
-Nu mai râde degeaba! spun repede deschizând un geam. Nu m-am simțit bine şi mi-am făcut o frecție cu oțet.
-Tu ți-ai făcut? Unde-i Maria?
-A plecat. A plecat încă de-aseară.
-Înainte sau după ce-ai renunțat la haine? glumi Victor.
-N-am alungat cu goliciunea mea nici o femeie până acum, dar nici n-am siluit vreuna. Lasă-mă să mă îmbrac şi...
-Ți-ar prinde bine o baie! spuse Victor ieşind din cabană.
Găleată cu apă era pe jumătate plină. Am vărsat-o în lighean şi m-am spălat cu săpun adus de la Roman. Nu știu dacă dispăruse cu totul mirosul înțepător de oțet, dar privirea lui Victor era de apreciere.
-Ştii că-mi eşti dator cu ceva..., spun eu pe drum. Cum o cheamă pe creață?
-Care creață?
YOU ARE READING
De dragul tău... (II) (finalizată)
Romantikk-Iubeşte-mă! mai spuse ea şi o văd conturată în lumină, cum îşi trase bretelele cămăşuței în jos şi pielea îi străluci sidefată. O bretea atârna neputincioasă pe braț, iar cealaltă coborâse bluza atât de jos că forma sânului ei se văzu strălucind ca...
