*** adulți***
-Sunt doi! şopti ea, cu ochii la mișcările din coş.
-Nu vreau să fie doi... vreau unul şi gata! Şi-aşa nu știu dacă-mi convine...
-Eşti rău! Ți-am adus s-alegi. Uite!
Dând pătura deoparte, cei doi căței ne priveau speriați. Aveau ochi rotunzi şi ageri, iar blana lor era încă pufoasă. Arătau ca doi ursuleți de ciocolată, cu guler alb și câte o pată pe lăbuțe. Nici nu ştiam pe care să-l aleg... Mi se părea că-s la fel.
-Care să fie? Hai, repede, că se supără Şuşa.
-I-ai furat?
-Ei, cum mă crezi? Şuşa este cățeaua vecinii noastre. Hai, alege!
-Nu ştiu... parcă sunt la fel... Alege tu pentru mine!
-Îți trebuie un câine ascultător, dar de acțiune...
Pocni din degete şi unul dintre cățeluși se uită la ea atent, iar celălalt avea de muncă ronțăind marginea coşului.
-Gata, ăsta-i! spuse victorioasă. O, este şi băiat! Veți fi doi parteneri într-o cabană.
-Scoate-l din coş şi du-l pe celălalt acasă. E înțărcat?
-Cred că da...
-Eşti culmea! Dacă nu-i înțărcat, ce să fac eu cu el?
-Nu mai stau! Plec să duc înapoi cățelul...
Înşfăcă toarta coşului, dar reuşisem s-o prind de braț şi s-o opresc.
-Stai, stai! Ce te grăbești așa?
-Tu ai zis să nu mai pierd timpul pe-aici...
Mi-a năvălit în nări deodată mirosul ei. Pielea ei părea de mătase în jocul pe care-l făcea lumina printre frunzele copacilor. Iar mă tulbura. Cuminte ar fi fost s-o las să plece, dar simțurile mele se hrăneau cu prezența ei. Mă întărisem şi senzația căldurii, care mă cuprinse în apropierea ei, îmi curgea prin vene.
-Nu te grăbi așa! Chiar poți să pleci fără asta?
Am tras-o spre mine s-o devorez cu gura, flămând după gustul ei. Oh, ce dulce putea să fie! Nu mai auzeam nimic în jur... știu că scăpă coşul şi bietul cățel scânci şi-şi căută frățiorul. Dar n-aveam grija lui... Eu nu mă mai săturam de ea.
O țineam de talie cu o mână şi-mi îngropasem cealaltă în bogăția ei de inele negre. Buclele moi și dese mi se strecuraseră printre degete. Era cuminte. Avea gust de fruct și mirosea ca o zeiță. Putea fi a mea, doar să îi trag de rochiță în sus, pe coapsă. Se lipise de mine şi moliciunea ei blândă îmi făcu mădularul să se zbată în țesătura pantalonilor.
-Acum ești bine să mă iubești? o aud cum vorbeşte aproape de gura mea.
-Acum te-aş iubi cu totul şi-ai uita de lume. Dar...
-Să nu spui că iar te oprești. .. De ce? Ce nu-i bine?
-Of! pe bună dreptate răsuflu cu necaz, încercând să mă stăpânesc şi s-o depărtez de mine. Nu așa vreau să fie! Nu ziua, nu pe fugă, nu cu teamă că vine cineva și ne prinde aici... Vreau să te am cu toată ființa, să te dezlănțui, să cunoști pasiunea în intensitatea ei, să vrei mereu mai mult, așa cum și eu te vreau. Nu râde!
DU LIEST GERADE
De dragul tău... (II) (finalizată)
Romantik-Iubeşte-mă! mai spuse ea şi o văd conturată în lumină, cum îşi trase bretelele cămăşuței în jos şi pielea îi străluci sidefată. O bretea atârna neputincioasă pe braț, iar cealaltă coborâse bluza atât de jos că forma sânului ei se văzu strălucind ca...
