-Bună seara! salut eu când intru în casă. Se pare că vine toamna... A început să bată vânt rece prin toată padurea...
-Ți-e foame, băiete? mă întrebă buna dintr-un colț, tricotând ciorapi de lână. Să-ți pun masa?
-Nu vreau, buna, nu mi-e foame.
Trecusem pe la nea Iorgu și-mi dăduse nevasta lui două plăcinte. Nu-mi stătuse gândul la ele. Avusesem de marcat trunchiurile căzute şi de stabilit rația pentru iarnă la fiecare familie. Venise şi inginerul silvic de la Roman şi îmi verificase calculele. Uitasem să mai mănânc. Mi-am amintit pe drumul de întoarcere sat că aveam în ranița agățată de şaua calului pâinea dulce cu brânză. Mâncasem cu poftă și nu-mi mai trebuia nimic.
-Poate a mâncat în altă parte, buna, spuse cu voce ciudată Smaranda.
Am măsurat-o rapid cu privirea să pot descoperi pe fața ei ceva, să-mi spună dacă era vreo problemă.
Smaranda cosea. Aprinsese lampa și mai cârpea rufele abia uscate la fereastră.
-Am trecut pe la nea Iorgu și-am primit plăcinte...
-Ei, nea Iorgu! Am crezut că numai Ancuța a făcut plăcinte...Tot satul a primit plăcinte! Dar şi nea Iorgu acuma? Ha! făcu micuța mea.
-Ce-i rău că cei care au dau de pomană, fetițo? întrebă buna mirată.
-Asta-i culmea! Chiar şi buna este de partea ei! sări înciudată creața Ştii, Sava, ce-a zis când a venit Ancuța azi? Cică a fost şi la pădure să te caute, ca să-ți dea şi ție de pomană câteva. Câtă grijă! vorbi tare şi cu importanță Smaranda.
-Nu m-am văzut cu ea azi... nu ştiu...
-Dar ai mâncat plăcinte!
-De la nea Iorgu, ți-am mai spus!
-Și el le avea de la...?
Smaranda se ridicase şi venise în fața mea cu mâinile în şolduri. Uu, se vedea că-i cătrănită!
-Nu mi-a zis... Am crezut că-s de la nevasta lui...
-Ei, dacă le-a făcut cu-atâta inimă Ancuța, biata de ea, cum să n-ajungă şi la tine?
Era geloasă? Nu prea pricepeam de ce... Pe Ancuța n-o mai văzusem de mult... cred că de când dăduse foc stogului și râsese de noi.
Smaranda făcu stânga-mprejur şi intră în odaia noastră.
-Lasă, copile, aşa-s femeile însărcinate... , zise buna. Toane, nazuri, plâng uşor şi le trece repede. Dar tu să n-ai grijă... să-i stai aproape și să-i zici vorbe dulci, de-alea care ştii c-o fac să râdă.
N-am avut cum s-o împac, nici în seara aceea nici în cea de după. Ploua de câteva zile şi nu mai mersese la lucru. Puneam pe seama ploii starea ei, dar într-o zi m-am întors mai devreme de la pădure și-am dat de Anca în casă cu buna și Smaranda. Stăteau în picioare toate, fierbând. Anca era îmbujorată, dar când am intrat se făcuse de-a dreptul roşie ca un ou de Paşte.
-Bună ziua, fetelor! le salut și merg mai departe în odaie, să mă schimb de hainele ude, deși mi se părea tare ciudat că Ancuța nu spusese nimic. Avea limba ferecată?
-Sava, băiete, acum te-ai întors? mă întrebă buna.
-Da, răspund şi mă întorc apoi privind-o pe Smaranda... Să vă las să vorbiți? Nu vă opriți din cauza mea!
CITEȘTI
De dragul tău... (II) (finalizată)
Romance-Iubeşte-mă! mai spuse ea şi o văd conturată în lumină, cum îşi trase bretelele cămăşuței în jos şi pielea îi străluci sidefată. O bretea atârna neputincioasă pe braț, iar cealaltă coborâse bluza atât de jos că forma sânului ei se văzu strălucind ca...
