Gândurile vin.
Gândurile pleacă.
Așa trebuie să fie.
Aceste cuvinte se repetau la nesfârșit in gândurile lui Sarah când ținea arma în mână și apăsa pe trăgaci luând viața unui om. A învățat ce înseamnă să lupți, ce înseamnă să fii singur, cat...
Ups! Tento obrázek porušuje naše pokyny k obsahu. Před publikováním ho, prosím, buď odstraň, nebo nahraď jiným.
6. Ziua anihilării
Sarah
Intru in depozitul lui James dând cu ușile care sunt prea grele pentru puterea mea. Încerc să mimez o față supărată pentru a duce la capăt planul pe care l-am făcut cu Dylan. As lupta și aș încerca să fiu foarte convingătoare numai pentru relația mea cu el. Nu pot să-l las sa aibă necazuri doar pentru că m-a salvat pe mine din acel loc. James trebuia să fie destul de matur și să-mi spun tot planul, amănunt cu amănunt. Încă nu știu dacă sunt supărată sau nervoasă pe el, dar sper că o să recunoască că a greșit. Nu sunt foarte pregătită pentru multitudinea de întrebări pe care mi le pune de fiecare data, însă o sa incerc să-i fac față. Pentru Dylan.
Ajung in fața ușii biroului sau. Respir sacadat de câteva ori, iar fără să-mi dau seama pumnul meu se strânge și bate de doua ori consecutiv în ușa de mahon. Îmi fac o rugăciune în gând, sper sa fiu cat mai credibilă și să reușesc să-l păcălesc pe James. M-a ajutat enorm, trebuie să recunosc, dar m-a mințit asa că am tot dreptul să fac asta. Aud un Intră greoi, după el un oftat care sigur descrie epuizare. Apăs pe clanța ușii și o deschid ușor. Îmi bag capul pe ușă și îl întreb dacă pot intra. Acesta când mă vede își dilată pupilele care sigur ieșeau daca mai stătea așa un singur minut. Imediat se ridică de pe scaun și vine spre mine. Mă îmbrățișează cu mâinile sale enorme. Nu pot minți, mi-a fost dor de îmbrățișările lui calde, îmbrățișările unui tată. Dar nu pentru a mă bucura de căldura brațelor sale sunt acum aici. Mă îndepărtez subtil din căldura menghinelor sale.
- OK, puștoaico! Spune-mi ce s-a întâmplat. Am murit de îngrijorare. Mai ales Betty. Îmi spune mangaindu-mi parul.
- Am fost răpită, James, la dracu'! Cu Harry Styles! Știi cine e, nu? Bineînțeles că știi. M-ai lăsat acolo singura cu acel imbecil. Ii spun încercând să fac câteva lacrimi să apară în ochii mei. Bine că sunt o actrița buna.
- Sarah, am incercat sa te găsesc. Te-am căutat în fiecare secundă din momentul in care ai dispărut. Mi se adresează el. Nu pot să cred că și acum mă minte, barim dacă spunea adevărul era mai bine, acum chiar mă minte pe față.
- Bine zis, ai incercat!
- Spune-mi ce s-a intamplat. Îmi spune el blând, prefacandu-se îngrijorat. Doamne, joaca mai mult teatru ca mine. Suntem doi actori de clasa, ce pot să zic.
- Ce sa se întâmple? Am fost violată! Ii spun eu țipând, lacrimi curgandu-mi pe față. Dylan sigur ar fi mândru de mine dacă m-ar vedea acum.
- C-ce? Spune James balbaindu-se. Cine a făcut asta, Sarah? Îmi tipa el în fața.
Tac din gură rugandu-ma să nu mă mai întrebe iar. Nu vreau sa spun asta, nu vreau sa ajung in asemenea hal, dar nu am nicio posibilitate acum. Am vaga presimțire că o să mă simt murdară și vinovată toată viața dacă voi spune ceea ce am plănuit. Nu merita. Sau da. Poate. Dar de la poate până la adevăr e cale bătută. Eu nu sunt așa. Niciodată nu am fost. Urăsc să arunc vina asupra altuia, dar uneori viața ne pune să spargem barierele și să facem ceva de care nu am crezut niciodată că vom fi în stare.
