Gândurile vin.
Gândurile pleacă.
Așa trebuie să fie.
Aceste cuvinte se repetau la nesfârșit in gândurile lui Sarah când ținea arma în mână și apăsa pe trăgaci luând viața unui om. A învățat ce înseamnă să lupți, ce înseamnă să fii singur, cat...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
11. Decădere
Sarah
- De ce tot vii după mine?
Țip la el cat pot de tare, mergând în continuare în fața.
- Oprește-te! Îi aud vocea groasa și sumbră.
Nu mă opresc. Merg in continuare, încercând să-l ignor. Nu-l mai vreau prezent lângă mine nici măcar pentru o secundă. Mă bulversează și mă face să mă simt neputincioasă și inferioară. Gura mi-o ia pe dinainte și scoate cuvinte pe care le regret apoi din tot sufletul. Harry scoate tot ceea ce-i mai rău din mine. Prezența lui mă face să nu fiu conștientă de ceea ce fac sau spun, iar mie nu mi s-a mai întâmplat acest lucru până acum.
Nu înainte să apară el și să-mi balanseze viața.
Merg in fața. Nu mă opresc. Nici măcar atunci când tonul vocii sale se ridică la adresa mea. Strigă după mine, mă roagă să mă opresc, țipă și mai spune cuvinte cărora nu le acord importanță. Îmi blochez urechile când cuvintele sale încerc să pătrundă.
Frigul mi-a intrat în oase, iar fulgii care inca picau din cer nu îndulceau deloc situația în care mă aflam. In acest moment rochia pe care o purtam îmi displăcea.
Acum realizez că localul Christie's in care am fost acum ceva timp se afla pe strada in care Harry m-a dus în dimineața precedentă. Fara sa realizez, ajung in gradina frumoasa care era cuprinsă de un val alb și subțire de zăpadă ce acoperea frumoșii trandafiri.
Încă îi aud pașii in spate.
Nu știu dacă ochii îmi joaca feste, dar cred că am văzut mașina lui Betty ce a trecut acum două minute pe lângă mine. Probabil se duce la petrecere sau pur și simplu mi s-a părut.
Intru in grădina frumoasa ce m-a fermecat. Mirosul trandafirilor încă era prezent, deși fulgii de nea ii acoperea cu o peliculă de zăpadă.
Harry intră după mine. Înaintează supărat, iar într-o secundă îl văd că se proptește ferm în fața mea.
- De ce ai mai venit până aici? Îl întreb eu înfrântă.
Răspunsul lui nu vine, insa altceva se apropie. Brațele sale se înconjoară în jurul meu într-o îmbrățișare caldă. Frigul nu mai există, iar acum puteam jura că am febră. Mă strânge puternic la pieptul lui. Ii inhalez mirosul specific ce m-a înnebunit.
Nu apucăm să continuăm îmbrățișarea ciudată, dar totuși care mi-a încălzit sufletul căci o frână brusca, alaturi de un scârțâit de cauciuri zgomotos se aude.
