Gândurile vin.
Gândurile pleacă.
Așa trebuie să fie.
Aceste cuvinte se repetau la nesfârșit in gândurile lui Sarah când ținea arma în mână și apăsa pe trăgaci luând viața unui om. A învățat ce înseamnă să lupți, ce înseamnă să fii singur, cat...
Oups ! Cette image n'est pas conforme à nos directives de contenu. Afin de continuer la publication, veuillez la retirer ou télécharger une autre image.
7. Plutind în paradisul predestinat Iadului
Sarah
Harry zboară pe străzile orașului. L-am întrebat deja de trei ori unde are de gând să mă ducă, dar el a decis că e mai bine sa se reducă la tăcere, ceea ce pe mine mă aduce la exasperare. Ideea de a mă urca cu el în mașină devine din ce in ce mai greșită, iar eu incep sa regret dinadins. Bateria telefonului a murit. Acum nu pot să mai comunic cu Dylan, sigur e îngrijorat că nu i-am dat vreun mesaj până acum. Imediat ce ajung acasă trebuie sa sun la o firma de remorcare pentru a afla ce s-a întâmplat cu mașina mea.
Capul meu se îndreaptă spre Harry. Modul lui de a șofa îl depășește cu mult pe al lui Dylan. Maxilarul sau era prea proeminent pentru palpitațiile inimii mei. Barba ușor crescută îl făcea si mai sexy. O mana de a sa se afla pe schimbatorul de viteze, tinand-o acolo, iar cealaltă mână se afla pe bărbia lui. Doua degete se frecau ușor de barba sa. Părea cuprins adânc în gândurile sale. Nici nu părea atent la volan, deși întotdeauna punea frane și schimba vitezele. Atenția lui nu era concentrată asupra șofatului, frica nu mă năpustea cum trebuia dacă mintea mea era limpede în situația asta. Părea foarte priceput, iar această mașină se contopea perfect cu el. O controla ca și cum un copil își controlează robotelul de jucărie. Își mișcă din nou mâna pe maneta. Avea câteva inele care se aflau pe degetele sale lungi, subțiri și exagerat de albe.
Îmi pun mana pe frunte încercând sa-mi scot din minte gândurile ce mă năpustesc in acest moment. Mă mișc pe scaun scoțând niste sunete ce îl scot pe Harry din visare. Își îndreaptă privirea spre mine, având o mimica întrebătoare.
- S-a intamplat ceva? Mă întreabă, brusc rupând tăcerea care persista în mașină de minute bune.
- Poate daca mi-ai spune unde mă duci nu s-ar întâmpla nimic. Ii replic eu arțăgoasă, punandu-mi brațele la piept. Imi îngust ochii încercând sa mă fac înțeleasă.
- Calmează-te, aproape am ajuns, mi se adresează înapoi, acesta păstrându-si calmul.
Imediat vad prin parbriz un câmp. Un câmp atât de mare încât nu poți vedea nimic cu ochii. Era un drum bătătorit și... cam atât. De ce m-a adus omul ăsta pe un câmp? Îmi vine să-mi dau cu ceva in cap. Prostia pe care o domin de când m-am urcat în mașină cu el se transforma in furie. Vrea să mă omoare sau ce?
- M-ai adus pe un câmp? Vrei să îmi înscenezi moartea, apoi să mă măcelărești și să faci trafic de carne vie? Te știu eu criminal, dar cred că tu depășești toate limitele, Styles! Ii spun eu ridicând tonul la el.
- Chiar ai o imaginație bogată, Blake! Mă surprinzi in fiecare minut petrecut cu tine, îmi spune el în timp ce ochii lui fac contact cu ai mei. Îmi place, spune el după aceea.
