Gândurile vin.
Gândurile pleacă.
Așa trebuie să fie.
Aceste cuvinte se repetau la nesfârșit in gândurile lui Sarah când ținea arma în mână și apăsa pe trăgaci luând viața unui om. A învățat ce înseamnă să lupți, ce înseamnă să fii singur, cat...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
8. Iubire interferată cu ură
Sarah
In acest moment nu-mi mai era frică de sunetul banal pe care îl scotea parchetul sau respirația mea, fiind singurul sunet care umplea camera.
Apăs repede pe întrerupător, iar lumina își face imediat apariția în dormitorul meu. Mă îndrept spre peretele de sticlă care are priveliște spre centrul orașului. Trag furioasă draperiile negre și îmi arunc ochii in parcarea blocului. Gura îmi era uscată și ceea ce am reușit să văd m-a făcut să ma preling ușor în jos de geamul care îmi arata ceea ce îmi era frică să văd.
Totul era întunecat, doar câteva punctulețe difuze se vedeau în depărtare, locul unde este populație in orice ora din zi și noapte, însă ceea ce mie mi-a acaparat atenția este singura lumina care provine din parcarea blocului. O lumina care mi-a alungat coșmarul, care mi-a alungat frica, dar care mi-a făcut inima sa bata nebunește. Mi-am pus mâinile în păr, tragandu-mi câteva fire din cap. Stăteam în genunchi, pur și simplu eram paralizată.
Mașina neagra ieșea într-o evidență neexplicabila in parcarea care părea moartă la aceasta ora târzie. O lumina difuză, de un verde întunecat se afla in interiorul mașinii, însă ceea ce mi-a atras atenția cel mai tare a fost trupul care se sprijinea de mașină, in exteriorul aceștia.
Corpul său se afla direct in raza mea vizuala, iar singura întrebare care mi-a străbătut mintea în acest moment era ce căuta el aici. Buclele sale erau date pe spate și răvășite din cauza adierii de vânt care părea să se afle afara, câteva frunze din copacul înalt miscandu-se lent. Hainele negre și ochii aceia pătrunzători priveau fix spre mine. Harry si-a ridicat capul în momentul în care a dedus că i-am observat prezența. Ochii lui de jad pătrundeau adânc în inima mea, aceasta bătând frenetic ca o nebună, neînțelegand de ce. Arata dumnezeiește in parcarea întunecată, chiar daca el era mai obscur decât ea, ieșea cu totul în evidență.
Mă lipesc mai tare de geam și încerc să mă gândesc ce naiba căuta el aici, mai ales la ora asta, de unde are numărul meu și cum Dumnezeu a știut unde locuiesc când m-a adus acasă. Observă cu exactitate terifierea și uimirea care sigur îmi e prezenta pe chip. Își ridică mâna și și-o mișcă amuzat in sus, in semn de salut spre mine.
Nu mai stau nicio secunda să-l privesc, fiindcă pot să cred că voi înnebuni curând dacă mai stau să mă uit la el o singură secundă. Mă ridic fugitiv în picioare și trag frustrata draperiile. Scot un țipăt de nervi, încercând să-mi eliberez gândurile sinucigașe in acest moment. Mai întâi petrecem o zi împreună, îl visez într-un mod extrem de ciudat și acum mă urmărește? O fi el criminal, dar sper din tot sufletul că nu a uitat de unde provin și eu, fiindcă dacă va continua să mă spioneze in asemenea fel, cu siguranță voi lua masuri și nu voi sta ca o proasta să-și închipuie el o grămadă de scenarii in cap. Am o arma și știu să o folosesc, chiar pe el dacă nu va înceta curând. Deși nu pot minți că m-a băgat în sperieți când am l-am văzut sprijinit acolo, privindu-ma.
