Gândurile vin.
Gândurile pleacă.
Așa trebuie să fie.
Aceste cuvinte se repetau la nesfârșit in gândurile lui Sarah când ținea arma în mână și apăsa pe trăgaci luând viața unui om. A învățat ce înseamnă să lupți, ce înseamnă să fii singur, cat...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
15. DestăinuireaIadului
Sarah
Acel moment când frica îți pulsează atât de tare in vene, încât simți cum viața ți se scurge sau mai este ținută doar de un singur fir de ață ce stă să se rupă. Când inima îți pompează in piept și simți că o să sară, parasindu-si stăpânul ce o controlează. Atotputernicul ce îi este predestinat încă de la prima bătaie inertă. Frica ce o inundă la fiecare emoție, la fiecare lacrimă și suspin. Inima e cea care îndura toate sentimentele și durerile pe care stăpânul le simte. Un stăpân ce este controlat de propria inimă sau invers. Viața este o durere impasibilă a inimii, ce ne distruge pe toți la un moment dat. Un moment de neatenție sau neștiință. Dar poate fii neatinsă și pură ca apa limpede a unei cascade tulburate, deși este imposibil.
Cam asta cred că simte inima mea in acest moment. Când îl văd pe omul din spatele meu ce își pune mâna pe inimă sângerândă. Inima își părăsește stăpânul, Atotputernicul.
Închid ochii pentru o milisecunda, că apoi să îmi încordez degetele pe armă și să apăs din nou pe trăgaci. Zeci de mașini roiau in jurul nostru. Stăteam sprijinită pe portieră, jumătate de corp îmi era afara, iar o parte se ținea prompt de partea joasă a mașinii. Parul îmi era vraiște, iar degetele mi se mișcau încontinuu pe trăgaci, odată ce viteza mașinii conduse creștea din secunda in secunda, probabil ajungând la cote maxime. Îmi strâng ochii puțin, iar vizualizarea către mașina neagră ce este din ce in ce mai aproape este fixa. Îmi încordez mâinile și mai tare, apoi îmi fixez ținta.
Sunetul asurzitor al mașinii care a început să se rotească era grotesc. Din fericire, am reușit să nimeresc in cauciucul roții de la mașină. Încă una tăiată de pe lista. Încă câțiva oameni morți adăugați pe ea. Îmi adun toate forțele ce dădeau lupte crâncene in interiorul meu. Reușesc să mai nimeresc una.
Îmi aplec capul spre interiorul mașinii pentru a-l privii. Acele mâini a căror vene erau ieșite exagerat din relief, acea încordare gata de explozie și buzele strânse de nervi. Doar atât puteam vedea, dar era suficient ca motivația mea de a scăpa cu viață să se amplifice. In momentul când mă ridic din nou, un glonț trece pe lângă gâtul meu.
O ploaie de gloanțe se aude apoi în neștire. Eram mai amețită ca niciodată, iar acea motivație dispare când simt al doilea glonț care nu m-a mai ferit de data asta. Îmi julește o parte a umărului. Strâng din dinți și un țipăt asurzitor îmi scapă printre dinții încordați de durere. Inima îmi bătea din ce in ce mai tare. Dar eu sunt stăpânul și nu o voi lăsa să mă oprească din a-mi atinge scopul.
