Fiica Diavolului 🔞

Cap. 3

Lex pov.

Am mers în camera de tortură, unde mi s-a spus că este închis Cobra. Am traversat toată casa până la subsol, până am dat de celula unde era Cobra, încătușat. Am dat de o ușă mare din metal bătută în cuie și avea pe ea tablă. Am deschis ușa cu cheia, am intrat înăuntru, după care am ascuns cheia, înainte ca Cobra să-mi simtă prezența.

Cobra: Oh haide! Omoară-mă odată și gata!

Eu: Și unde ar mai fi distracția? Îți spun eu baby! Nicăieri!

Înaintez spre el, singurul zgomot fiind făcut de tocurile mele. Îl imobilizez la perete pe Cobra și îl sărut.
Mă privește surprins, ridică o sprânceană și întreabă:

Cobra: Nu te înțeleg!

Eu: Ce anume baby? Vreau să te bucuri măcar un pic înainte să ajungi la tata!

Cobra: Tata?

Eu: Da baby! Tata e Diavolul! *îl sărut din nou*

Cobra: Nu te cred! E doar o scuză pentru că ești criminală!

Eu: Îți voi demonstra înainte să mori! Acum vreau să mă distrez!

Scot un cuțit din spatele pantalonilor și îl trec de 2 ori peste fața lui Cobra, ochii mei strălucind sumbru când vedeau sângele care se scurge pe fața lui Cobra. El doar își mușcă limba în semn de durere.
Îi dau un picior unde nu răsare soarele, iar el cade în genunchi, dar nu scoate nici un sunet.

Eu: În sfârșit, un bărbat! Dacă începeai să plângi ca restul, cred că te făceam scrum!

Îi bag de 3 ori cuțitul în abdomen, dar nici măcar un sunet. Încep să dau cu pumnii și picioarele în el, dar nu scoate nici măcar un scâncet de durere.

Eu: Ești rău! Și ești al naibii de indiferent durerii! Îmi place! Păcat că ai vrut să mă omori!

Cobra: N-am nevoie de mila ta! Ești un nimic! Doar pentru că ai purtat vestă anti-glonț, zici că ai trăit și ai avut noroc! Nu ai nici o putere! Cine te crezi?! În mod clar ești o c*rvă! Nici măcar nu-mi pasă de durere!

În momentul acela, nervii au pus stăpânire pe mine. Mi-am încleștat pumnii, ochii mi-au devenit roșii, părul mi s-a colorat într-un mov închis, mi s-a ridicat ca bătut de vânturile Iadului, iar un cerc de flăcări m-a înconjurat numaidecât. În jurul pumnilor aveam bile de flăcări mov, iar coarnele de drac mi-au ieșit mai mult decât la restul transformărilor mele.

Cobra se uită împietrit la mine.

Eu: Nici acum nu am vreo putere?!!! Nenorocitule!!! Câteva cuvinte înainte de moarte?!!!

Cobra: Să putrezești în Iad!!!

Eu: De acolo am venit!!! *spun și arunc spre el o bilă de flacăra mov, aceasta distrugându-l pe loc*

Îmi controlez respirația, iar puterile de demon, se ascund sub identitatea mea, brunetă închis.

Deschid ușa celulei și o părăsesc în cel mai subtil mod. Se pare că timpul a trecut în zbor, fiindcă e deja 8 pm. Îi chem pe cei 4 demoni plus pe mica inocentă a lui Sebi, la care am ajuns să țin extrem de mult.

Ne urcăm în mașină și în aproximativ 3 minute, după limita pe care am depășit-o din primele secunde, ajungem acasă.

Mă schimb în niște pantaloni de trening și un tricou negru și cobor în bucătărie ca să pregătesc cina.

Eu: Hey!!! Ce vreți la cină??!

Ei: Ce vrei tu!!!

Am pregătit cotlet de berbecuț cu un piure de cartofi cu o urmă slabă și dulceagă de zahăr, iar la desert am făcut tiramisu. Am tăiat legumele pentru o salată și am luat din frigider o sticlă de Coca Cola.