Fiica Diavolului 🔞

Capitolul 26

Zgomotele din jurul meu se amplificau cu fiecare secundă în plus, iar inima de piatră îmi bătea nebunește într-o încercare nereușită de sperietură.

Mă aflam pe pământul roșu de atâta sânge vărsat în ultimul timp, din care sunt mândră că am luat naștere.

Același rânjet caracteristic tatălui meu mi se așterne pe față, conturându-mi buzele și făcând pomeții să se înalțe slab într-un mod de-a dreptul diabolic.

Ochii aproape negri obișnuiți, s-au schimbat într-un roșu însângerat, accentuându-mi trăsăturile demonice, iar părul negru și sumbru ca noaptea nu făcea decât să înfricoșeze imaginea.

Câmpiile negre cu iarbă ciudată și mult prea otrăvitoare erau în flăcări, tufele de spini și puținii copaci urmându-le exemplul, făcându-mi starea de satisfacție să se accentueze.

Sufletele muritorilor, țipau speriate încercând să-și salveze cumva "pielea" dar din păcate pentru ele, soarta le era în mâinile mele, și cum au ajuns aici din cauza răului făcut, o să mă asigur că le aud zilnic țipetele.

Am accentuat rânjetul nebun și crud când am simțit prezența cuiva foarte cunoscut în spatele meu, dezvelindu-mi astfel noile jucării și anume: colții de vampir.

- Ce plăcere să ne reîntâlnim! am sâsâit puțin din cauza limbii bifurcate și ochii roșii și alungiți de șarpe. Am știut mereu că ești un laș și un fricos, iar acum mi-ai confirmat asta! am sâsâit din nou.

- Ce te face să crezi asta?!

- Ssss! am sâsâit scoțând limba birfucată exact ca o adevărată femeie-șarpe. Crezi că dacă îmi vorbești calm mă vei avea la mână?! am spus batjocoritor dar la fel de sâsâit.

Scrâșnetul dinților lui mi-a dat de înțeles că exact asta vroia, doar că nu se aștepta să mă prind atât de repede. Mincinos nemernic!

- Alexa...

Am turbat. Nu suportam să mi se spună pe nume!

M-am întors cu viteză plasându-i un pumn cu toată puterea în față.

Roșul irisului mi s-a intensificat, iar formatul ochiului mi se alungea și mai mult lăsând la vedere doar o parte din sentimentele de nervozitate din mine.

Nu știu cum naiba s-a abținut să nu-mi dea și el un pumn, dar cert e că a rămas calm, iar pe mine asta mă scotea din sărite!

Eu fierbeam de draci, iar el se purta de parcă ar fi cea mai neagră și mai sinistră noapte din viața lui. (În traducere omenească: e cea mai bună zi din viața lui)

- Nu cred că ai făcut asta! a spus clar nervos, dar trăgea aer în piept de fiecare dată când aveam impresia că se enervează.

Rânjetul mi s-a întors pe buze, iar privirea lui încruntată și nedumerită îmi confirma faptul că nu cunoștea sursa rânjetului meu atât de identic cu al lui.

- O să te distrug! am urlat de-a dreptul sadic privindu-l ca o nebună de la clinica demonilor nebuni.

- Lex. Lex. Lex! Vicky!!!

Mi-am deschis ochii rapid privind amețită în jur și conștientizând după un minut că eram într-o poziție de luptă în picioare.

Când dracu eram eu în picioare?! Parcă ațipisem pe canapea! Nu?

- Vicky!

- Ce e?!

- De ce urli așa? Rhea are nevoie de mai multe ore de somn pentru bebe! se răstește Ben nervos în șoaptă. De ce dracu te-ai trezit?