Fiica Diavolului 🔞

Cap. 13

Jack pov.

M-am ridicat dintre cele 2 mașini ciocnite cu ușurință, dar ceva era ciudat, fiindcă nu mă puteam atinge, dar îmi vedeam trupul încă în aceeași poziție din care mă ridicasem.

Aud mai multe sirene de ambulanță și poliție și uitând pentru o secundă că nu mă pot vedea, m-am ascuns după un copac.

Am privit cum corpul meu e pus pe o targă și conectat la tot felul de aparate, apoi pus în ambulanță, dar toți s-au oprit pentru câteva clipe, când vocea ei i-a oprit pe toți din ceea ce făceau.

- Stați! a urlat de parcă s-a cutremurat pământul. Dați-mi-l mie pe Jack! a urlat.

- Domnișoară... a început un polițist, dar a fost imediat întrerupt de războinica mea.

- Dacă țineți la ceea ce aveți, mi-l da-ți pe Jack fără comentarii! Dacă nu veți face asta, vă jur că sunt mai mult decât ceea ce par! Nu mă subestimați! Dengarkan pesanan saya! a țipat apoi cât au ținut-o plămânii și ca prin farmec, asistenții au ascultat-o și au împins targa pe care mă aflam eu spre ea, apoi au spus toți în cor:

- Cum ați poruncit regină Devil! iar apoi se retrag de la locul accidentlui, ca și cum eu aș fi perfect sănătos.

M-am uitat la Alexa care îmi privea urât corpul rănit și ochii închiși.

Eu mă gândeam că o să mă împingă cu targa până acasă la ea, dar în schimb, s-a aplecat spre targă și dintr-o mișcare stăteam atârnat pe spatele ei, dar nu părea să o deranjeze cu toate că aveam mai multe kilograme ca ea.

O urmam îndeaproape, privindu-mi stupefiat corpul neînsuflețit plin de cioburi și sânge dar și vânătăi urâte.

O să mă aleg cu dureri infernale dacă o să mă mai trezesc.
O urmez îndeaproape deși nu știu de ce fac asta, fiindcă nu prea are cum să mă vadă.

***
Lex pov.

De ce viața e mereu atât de grea? De ce naiba nu pot rămâne indiferentă la ce se întâmplă? De ce am ajuns să țin la el? De ce? De ce? De ce?

Brațele au început să-mi amorțească fiindcă Jack era mult prea greu, dar parcă ceva nu mă lăsa să-l abandonez.

L-am purtat pe spate o oră până am ajuns la fosta mea casă, iar amintirile m-au făcut să mă încrunt și să scutur din cap în scopul alungării lor.

Am scotocit prin buzunare ca să găsesc cheia casei, întrucât n-am mai fost aici de vreo 5 luni.

În afara faptului că totul era plin de praf și pânze de paianjen, nimic nu se schimbase.

Vroiam să mai analizez un pic casa, dar aveam un corp fără suflet în mâinile mele de diavoliță și deși era împotriva legilor Subpâmântene, aveam de gând să-i redau sufletul lui Jack și să nu-l las să moară.

Acest lucru îl puteam face dacă domneam în Infern sau dacă depuneam un jurământ care îmi asigura războiul din Subteran cu tatăl meu și aliat pe Dumnezeu.

În momentul ăsta mă simțeam între ciocan și nicovală! Nu știam ce aveam de făcut! Pentru prima dată nu aveam nici-o idee care să îmi convină!