Fiica Diavolului 🔞

Capitolul 28

Știți momentul acela când simți că te topești? Când spui că inima ți se scaldă în fericire și extaz? Când realizezi că niciun lucru nu mai e important în viață? Când crezi că ai ajuns în Rai deși nu ai murit?

Daaaa..... Eu nu! Dar blonda de vis-a-vi sigurat, întrucât tocmai fusese cerută în căsătorie. Involuntar, gândul mi-a zburat la o nuntă între mine și Jack!

Gândeam mult prea departe, asta e sigur, mai ales că eu și Hayden, vom avea nunta peste câteva luni.

Jack privea și el acel cuplu de îndrăgostiți, gândind probabil, sper eu, la fel ca mine. Și-a axat privirea pe inelul cu piatră albă, care trona acum pe inelarul stâng al fetei, apoi îmi scană cu privirea mâna stângă.

Unde îi zbura gândul? Sper că nu la ce cred eu, că o să îmi iasă firele albe mai repede decât plănuiesc!

Privirea cred că îmi dădea de gol panica, căci el încercă să-și mute privirea, dar parcă piatra aia îl hipnotizează, sau așa cred. Privirea mi-a plecat de pe mâna fetei, pe care o ținea acum în poală, spre chipul ei.

Am rămas trăznită.

Sub același chip de copilă, cu părul mult mai deschis decât atunci când am cunoscut-o, cu ochii parcă mult mai sticloși și mai azurii, iar de corp
...o bijuterie pe 2 picioare! Stătea picior peste picior, iar rochia de pe ea, o asemăna cu un înger, pe care-l credeam mort, dar care se pare că duce viața de vis, în timp ce eu trecusem prin chinuri mai rele ca-n Iad, încercând să aflu minimul de informație despre ea.

Roșul specific obrajilor, mi-a părăsit încet pomeții, lăsându-mă albă la față asemenea unui cadavru. Zâmbetul ei sincer îmi ardea ochii, dar a dracu să fiu dacă am fost vreo secundă furioasă de când am zărit-o! Și ca asta să nu fie tot, Jack o observă și se ridică de la masă, apoi se îndrepta spre ea și spre bărbatul care îmi provoca deja scârbă. Habar n-am de ce!

S-au îmbrățișat, ei 2 au dat mâna, apoi începură o conversație, în timp ce eu mai mușcam dintr-un boboc de lalea, încercând să-mi descarc presiunea măcar trăgând cu dinții de ceva.

Drace! Dacă așa se simte să fii stresat până îți ies fire albe, atunci nu vreau să fiu în pielea unui muritor la 30 de ani, căruia i-a albit părul de la stres.
De la bulbi de lalea, am ajuns să-mi ronțăi unghia de la degetul mare. Când am conștientizat, mi-am retras mâna de la gură, scârbită.

Yuck! Ce dracu am?!

Mi-am pus mâinile în poală și studiam meniul care ne era lăsat pe fața albă de masă, tacâmurile, coșulețul cu pâine, șervetul și mirodeniile. Oțet balsamic, oțet normal, sare, piper, ulei, ardei iute... Măsline?!

M-am oprit din analizatul condimentelor, când a început să mă mănânce nasul. Partea din jurul nărilor se simțea umflată și iritată, iar mie deja îmi venea să o rup. Iritația continuă spre partea superioară a nărilor și spre sept, până la uniunea sprâncenelor.

Drace! Era insuportabilă! Începusem să-mi frec nasul, cu 2 degete, dar imediat cum le-am retras, s-au înnegrit. Ce dracu?! Un al 3 deget se înnegrise.

Turbam de nervi. Asta nu e boală pământeană!

M-am ridicat în viteză de la masă, împingând cu repeziciune scaunul în spate și luând-o la fugă spre baie. M-am așezat în fața oglinzii și mi-am privit nasul, care era în dimensiuni normale și nu prezenta vreun semn de iritație, dar o simțeam și știam că era acolo.

Mi-am strâns ochii, ca să-mi alung reflexia și am început să spun o vrajă din vechiul Grimoar al vrăjitoarelor, singura accesibilă la demoni, dar despre care o singură vrăjitoare știe!