Fiica Diavolului 🔞

Capitolul 24

Răsăritul soarelui mă prinde pe balcon, savurând o minunăție de substanță, care în mod normal e interzisă, dar asta-i viața!

Fumam chiar foarte, dar foarte rar, iarbă. De obicei fumez așa ceva doar când sunt pe punctul de a-mi pune latura demonică la lucru sau când sunt pe punctul de a ceda psihic sau un motiv bine întemeiat, dar pe care nu-l știu aborda, așa că acesta îmi toacă mărunt fiecare nerv. În cazul ăsta, e ultimul motiv!

Primisem dimineața pe la ora 4 un telefon de la Ben, prin care mi-a comunicat o misiune, dacă vroiam să o accept.
Era vorba despre o "escală" de 3 săptămâni în țara Mafiei, adică Italia pentru a-mi regla niște conturi cu un "prieten" de acolo, urmând ca la câteva zile după întoarcerea mea în Dubai, să plec în Africa, pentru a pune punct odată jocului ăsta idiot, ce ține de prea mulți ani deja!

Dacă voi merge, am ocazia de a scăpa singură de probleme, dar nu-i pot proteja pe Melisa și Kevin, iar dacă rămân îmi pot proteja copii, dar îmi asum riscul de a lăsa urme.

De ce nu-i iau pe Melisa și Kevin cu mine? M-am gândit și la asta! Dacă-i duc cu mine, vor crede că e vacanță, deci, așadar și prin urmare, va trebui să stau mai mult timp cu ei și nu voi putea să plec cum vreau, deci mi-ar fi mult prea greu să termin totul și să las doar "curățenie" în urma mea!

Mai trag o dată din țigară, iar fumul îmi gâdilă din abundență plămânii, făcându-mă să expir imediat substanța afară și să tresar din cauza luminii orbitoare a soarelui care se ridică semeț, făcându-mă să mijesc ochii deranjați de strălucirea lui.

Sting marijuana în scrumiera de tablă, apoi îi dau foc și aștept ca flacăra să se stingă.
Liniștea dimeneții a fost perturbată de un motor de mașină care se oprise în fața studioului, făcându-mă să îmi axez toată atenția pe BMW-ul negru mat, care parcă mă aștepta.

Am stins imediat flacăra și am aruncat resturile din țigară într-un sac micuț și negru, care a ajuns în coșul de gunoi, apoi am scos arma din cizmă, îndreptând-o spre geamul din față al mașinii, unde se afla șoferul.

Am sărit de la balcon fără prea mare efort, îndreptându-mă amenințător spre mașină. Am făcut un semn din mână să lase geamul în jos, iar tipul de la volan, m-a ascultat.

- Cine ești?

- Întrebarea este, cine ești tu?

- Ha! Foarte original! Mi-ai repetat întrebarea! Răspunde sau îți găuresc capul cu un glonț!

- Ușor pisy! Șeful te cheamă!

- Șeful tău sau șeful meu?

- Șeful meu! Eu știam că n-ai șef!

- Nu am! Cum îl cheamă?

- Vei afla acolo, domniță! Sus!

- Da, asta se va întâmpla în visele lui! Pleacă naibii! Du-te dracului de idiot!

- Ușurel păpușă! De ce te enervezi?

- Ascultă tâmpitule! Nu mă duc cu oricine vine în fața studioului meu și îmi spune că mă cheamă șeful lui, clar?! Acum, dacă dă dracu să mai veniți aici, mă jur pe tot ce am mai de preț că vă rup bucățică cu bucățică! Pleacă!!!

- Ușurel! Hai că n-am toată ziua!
- Tu ești surd sau ești prost?! Ți-am spus că nu vin! Pleacă!

- Da intră odată curvă proastă ce ești!

Instantaneu un vânt ciudat a venit parcă din Pământ și mi-a ridicat părul în sus, făcându-l cu adevărat înspăimântător, iar fața mea în momentul de față, era atât de nervoasă, încât putea trece prin orice.