Being Chased

Capitolul 8

               Alcoolul te-a afectat mai mult decât trebuia! Nu e niciun Moș Crăciun. Tu, cap sec, e Chase!

              Ignoram semnalele de alarmă pe care creierul meu mi le tot dădea. Mă simțeam așa de bine în îmbrățișarea caldă și protectoare a acestui băiat, care-mi părea cunoscut. De ce să nu profit de senzația de confort oferită? Parfumul masculin îmi inunda nările, făcându-mă să alunec și mai mult în brațele sale puternice. Îmi doream ca acest moment să nu se sfârșească niciodată. Să rămân aici, cu toți acești fiori de plăcere ce îmi înfierbântă pielea.

              Stai! Tot chestiile astea le simt doar în preajma unui anume tip... nesuferit. O, nu!

               Mi-am deschis ochii, ce îmi erau închiși încă din clipa în care Chase și-a încolăcit mâna în jurul taliei mele. M-am ridicat capul în sus, dar aveam privirea încețoșată din cauza cantității de alcool baut și a fumului de țigări din camera. Simțeam cum corpurile noastre se leagăna dintr-o parte în alta pe ritmul unei melodii lente.

                "Chase? Ce faci? Dă-mi drumul, netrebnicule!" 

                Mă zbăteam să scap din strânsoarea care devenea din ce în ce mai fermă. Nu voiam să recunosc, dar nu eram atât de deranjată de faptul că sunt imposibil de aproape de el. Cu toate că eram sigură că și el știe asta. Rânjetul superior îl dădea de gol.

              Beata sau nu, corpul meu reacționează la fel în preajma lui.

              "Ciudat este că acum aproximativ zece secunde nu te plângeai deloc. Judecând după felul în care te ghemuiai la pieptul meu chiar îți făcea plăcere să te țin în brațe." îmi spune șoptit la ureche.

               Respirația lui fierbinte îmi făcea părul de pe ceafă să se ridice provocând un adevărat război  în stomacul meu. Corpul mi-a început să tremure când Chase a plantat câteva sărutări calde sub ureche. Încercam să nu-i dau satisfacția pe care și-o dorea, dar îmi era imposibil, mai ales când degetele sale au început să formeze cerculețe invizibile pe pielea goală dintre fustă și maiou. Îi simțeam buzele curbându-se într-un rânjet când m-am cutremurat.

           Mi-am închis ochii în încercarea de a-mi stăpâni aceste reacții involuntare și de a salva puțin din demnitatea care mi-a mai ramas... dacă mi-a mai ramas ceva. Când Chase și-a îndepărtat buzele de pe pielea mea și a încetat să tortureze cu mângâielile sale, mi-am lăsat ploapele să se ridice. Am observat culoarea întunecată pe care ochii lui au căpătat-o, singurul lucru care se afla în ei fiind dorința arzătoare, mistuitoare.

            "Oh, te rog. Dacă aș fi cât de puțin rațională, n-aș fi stat în poziția asta de bună voie, mai ales cu tine!" pufnesc eu.

             Voiam să scap cât mai repede de el. Era prea periculos să stau atât de aproape de el. În capul meu e un conflict de idei, iar el nu mă ajută deloc. Dimpotrivă, mă face să fiu și mai confuză.

            "Din moment ce nu-ți face plăcere să fii aici, lângă mine, de ce nu pleci acum?" mă întreabă cu zâmbetul său atotștiutor.

           "Eu aș face asta, dar având în vedere că nu mă pot mișca nici măcar un milimetru, nu prea am cum. Scuză-mă ca sunt fată și nu am tone de mușchi pe mine! Chiar nu a fost intenția mea." spun sarcastic, împingându-l fără nicio șansă.

            "Caută scuze în continuare. Am toată seara la dispoziție." spune, slăbind puțin strânsoarea, doar ca să mă poată privi mai bine în ochi.