Being Chased

Capitolul 21

          Încep să cred că am pe  mine vreun fel de dispozitiv prin care Chase să vadă când sunt în pericol și când nu. Asta este singura explicație logică cu care pot veni acum... mai e una prin care cred că este un vampir, dar nu e atât de logică. Nici acum nu îmi pot reveni din starea de îngheț la care m-a supus vocea lui Chase pentru că știam că odată ce voi da ochii cu el nu mă voi mai putea concentra pe altceva. Judecând după privirea plină de frică și după fața contorsionată în fel și fel de expresii îngrozite, nici gorila nu stă prea bine la capitolul Cum sa te descurci cu un Chase enervat.

           Îmi doream ca un unicorn să-și facă apariția și să mă salveze din acest moment tensionat în care doi masculi, unul care mai are puțin și face pe el de frică și altul care nu poate sau nu vrea să își țină în frâu temperamentul, vor să-și arate puterile. Eram cu spatele întors la Chase și nu îi puteam vedea expresia, dar puneam pariu că nu era una prietenoasă și/sau drăguță.

             Mai mult decât probabil că arată ca un dragon ce e pe cale să scuipe foc.

             I-am simțit mâna cum îmi încătușează încheietura liberă, pentru că cealalta era deja acaparată de tipul îngrozit din fața mea, și mă trage spre el. Am ignorat șocurile electrice ce îmi străbăteau acum tot corpul și m-am uitat spre tipul, care părea mai curajos ceva momente înainte. Voiam să-mi dea drumul înainte ca furia lui Chase să intre definitiv în joc și să creăm o scena, dar refuza cu o încăpățânare incredibil de prostească.

            Am crezut că e mai deștept decât pare, dar acum m-am răzgândit...

           Când am auzit un alt mârâit  venind din spatele meu, știam că nu mai e mult până ce Chase va exploda. Și am avut dreptate, într-un timp mai scurt de cinci secunde mi-a dat drumul la încheietură și s-a băgat între mine și Kevin. Chase a ridicat o sprânceană, acordându-i încă o șansă să plece înainte să fie rănit, dar acesta a zâmbit batjocoritor.

              Cu câteva secunde în urmă părea că vrea să o ia la fugă și acum face asta? Tipul chiar vrea să se ducă la spital în seara aceasta...

             Deși Kevin era cu câțiva centimetri mai înalt decât Chase, asta nu înseamna că are o șansă mai mare în fața lui. După cum văd eu lucrurile, aș spune că e chiar opusul. În timp ce Chase s-a liniștit și a adoptat o expresie relaxată, chiar plicitisită, cu un zâmbet ce-l oglindea pe al celui din fața sa, Kevin făcea tot posibilul să nu își arate emoțiile. Știam ca îi e frică pentru că mâna ce o avea pe încheietură mea începuse să-i tremure ușor și câteva picături de transpirație îi alunecau de pe frunte spre barbă.   Chase i-a făcut semn cu capul să-mi dea drumul la mâna și apoi spre ușa din spate, băiatul a aprobat din cap.

            După ce încheietura mi-a fost eliberată, mi-am masat-o puțin pentru că strânsoarea a fost destul de dură, iar pielea de acolo se înroșise. Se pare că și Chase a văzut  urmele roși de degete deoarece pupilele i s-au dilatat periculos de mult. Kevin a înghițit în sec și nu a mai putut să reacționeze când Chase l-a luat de sacoul negru pe care îl purta și l-a târât după el spre ușă. Imediat cum au ieșit din sala de bal l-a aruncat pe iarba de pe terenul de fotbal, băiatul aterizând pe gazonul verde cu atâta forță încât am crezut că va face o gaură în el.

              Stai! Eu ce caut aici?

            Nici nu îmi dădusem seama că i-am urmărit inconștient până afară.

             Și acum ce-ar trebui să fac?

             Să încerci să-l calmezi pe Chase? Arată de parcă mai are puțin și-l omoară pe tip.