Being Chased

Capitolul 17

         Femeia blondă era la fel de elegantă ca data trecută, femenitatea  radiindu-i  prin  fiecare por. Era îmbrăcată cu o fustă crem cu talie înaltă, o bluză neagră din mătase și în picioare avea o pereche de pantofi stiletto. Părul îi era prins într-o coadă de cal, îndreptat la perfecție. Zâmbea la Emma etalându-și dinții de un alb imaculat.

          Am încercat să mă apropi mai mult de ele pentru a auzi despre ce vorbesc. Nu știu de ce, dar aveam sentimentul că ceva e în neregulă. Mai întâi o găsesc pe această femeie la mine acasă și acum aici. Doar eu cred că Amanda ascunde ceva? O văd pe Emma cum îi face semn spre o ușa din spate, iar Amanda aprobă din cap. Cele două dispar după ea, lăsându-mă cu tot felul de întrebări fără răspuns.

            Ar trebui să plec înainte să mă vadă una dintre ele și să creadă că le spionez.

           Căldura era încă insuportabilă, deși soarele mai avea puțin și apunea. Străzile erau mai aglomerate la această oră decât în mijlocul zilei. În loc să mă îndrept spre casă am făcut o plimbare de seară prin parcul din apropiere pentru a mă mai relaxa și a-mi limpezi mintea. Totul era mult prea mult pentru mine și valul de întrebări care mă ravășeau începea să își amplifice mărimea.

         Îndoiala și curiozitatea s-au strecurat în sufletul meu, ambiționându-se să rămână acolo până ce voi avea câteva răspunsuri. Amanda mi se păre atât de familiară, iar acest sentiment mă îngrijora. Fața ei, gesturile, până și modul în care zâmbește îmi aduce aminte de cineva. Și reacțiile bunicii când se afla în preajma ei mi se păreau atât de anormale. Acea vinovăție pe care am întâlnit-o în ochii ei, a fost atât de stranie.

      Poate că se afla acolo demult, doar că nu ai realizat...

     Ce vrei să spui?

       După o jumătate de oră de meditat și speculații fără sens, m-am dus în stația de taxiuri. Mașinile de culoare galben erau așezate în șir indian, de-a lungul trotuarului. Când am ajuns acasă, luminile erau aprinse la parter ceea ce arăta că bunica își face de lucru prin sufragerie. Am urcat scările hotărâtă să obțin câteva explicații, dar când i-am văzut fața extenuată, m-am răzgândit.

        Voi avea timp să fac asta altă dată...

        "Ar trebui să te duci să te odihnești. Le aranjez eu." spun, alezându-i o mână pe umar și împingând-o ușor spre ușă.

           "D-dar..." încearcă să protesteze, însă nu o las.

          "Bunico, du-te! Pot să le aranjez singură."

           "Unde ai fost?" întreabă, schimbând subiectul.

         "În parc. Acum du-te la culcare! Ești extenuată."

         "Bine." oftează înfrântă și îmi oferă un zâmbet recunoscător."Noapte bună, scumpo."

         "Noapte bună." zâmbesc și eu.

         Încep să aranjez cumpărăturile în rafturi. În mai puțin de douăzeci de minute sunt gata cu toate. Am spălat vasele care mai rămăseseră în chiuvetă și, după ce mi-am luat un pahar cu apă, m-am îndreptat spre camera mea pentru un somn bine meritat. Ziua asta a fost prea obositoare pentru mine. Încă nu puteam crede că am fost geloasă pe Emma pentru Chase.

          E Chase! Pentru numele rațiunii care mi-a mai rămas! Cum pot fi geloasă când o fată flirteaza cu el? Au fost o mulțime care au făcut-o și o vor face în continuare. A început această vânătoare doar pentru că orgoliul lui nu înțelege că există fete care îi pot rezista farmecelor. Nu suportă să fie refuzat pentru că mereu a avut ce și-a dorit.Dacă i-aș fi permis să mă păcălească, acum nici nu s-ar mai uita la mine. Așa cum face cu celelalte.