Capitolul 23

27.5K 1.3K 133
                                    

Lucy a parcat masina in fata casei sale,iar eu nu dadeam niciun semn cum ca as vrea sa intru acolo.Inca sunt de parere ca ideea asta nu e una intocmai buna.Nici nu vreau sa vad ce reactie va avea Chase cand va observa ca sunt si eu acolo.

Poate crede ca-l urmaresc sau sunt vreun gen de fana nebuna!

Ai vrut sa-i spui ca vei veni,dar baiatul e mult prea matinal.

Exact!Nu are ce sa-mi reproseze!Nu e vina mea ca a plecat inainte sa-i spun.


Am crezut ca-l voi gasi in camera si ca va fi nevoie sa folosesc forta pentru a-l scoate afara,dar spre marea mea surprindere plecase deja.Daca nu as fi vazut paturile impaturite si asezate frumos pe scaun,as fi crezut ca am visat sau mi-am imaginat totul.Nu stiu daca a fost un lucru bun sau rau ca a plecat,cert este ca nu vreau sa fiu prin preajma cand ma va vedea in casa lui.Un lucru stiu sigur despre el,si acela ca nu ii place ca cineva sa se bage in problemele lui.Deci daca voi ramane fara o mana sau vreun picior,Lucy e de vina.

Cum de m-am lasat convinsa sa vin aici?

Stii ca nu o poti refuza pe Lucy!

Uneori imi doresc sa nu ma mai las atat de usor,mai ales cand este vorba de idee precum asta.

Mi-am netezit pentru a mia oara cutele inexistente de pe rochia cu imprimeu floral pe care o purtam si am iesit din masina fara prea mare tragere de inima.Lucy imi sugerase sa port sandalele cu platforma pe care le-am cumparat cand a fost sa-si caute rochie pentru bal,dar acum ma bucur ca nu am fost de acord si cu asta.La ce emotii am s-ar fi putut sa fac cunostinta cu treptele.

"Arati de parca te duci la razboi.Calmeaza-te,parintii mei nu te vor manca...cred!"zambeste si apoi imi face cu ochiul.

"Nu de parintii tai mi-e frica!"bolborosesc incet pentru a nu ma auzi nimeni.

"Ai de gand sa intri sau vrei sa mai admiri cimentul?"ma intreaba Lucy chicotind.

"S-sigur!"spun cand realizez ca ajunsesem deja in fata usii.

Am inghitit in sec si mi-am facut curaj sa trec pragul.M-am uitat in jur si totul era exact ca data trecuta cand am fost aici.Am fost de cateva ori aici,dar inca nu m-am obisnuit cu toate obictele scumpe si luxoase.De fiecare data cand vin,raman uimita de bunul gust cu care a fost decorata intreaga casa.Am observat ca  predominau culorile neutre,precum negru,alb si gri,acestea dandu-i si mai mult stil.Sufrageria era decorata in stil contemporan si albul era culoarea specifica acesteia.Masa era deja aranjata,iar acum mi se parea de zece ori mai mare ca data trecuta.Nu am ratat nici multitudinea de tacamuri,pahare si farfuri asezate pe ea.

Oare de ce sunt asa de multe?

Se vede ca nu ai fost niciodata la un restaurant!

Hei!Nu e vina mea!Ok?

Nu am spus ca e vina ta.

Ok,dar tot nu inteleg pentru ce ne trebuie atatea furculite?Se presupune ca ar trebui sa manaca fiecare fel cu una?

Exact asa trebuie!

Stiam eu ca trebuia sa ma incui in cafenea!Ma voi face de ras in fata oamenilor astora!


M-am uitat la Lucy parca strigand dupa ajutor,iar aceasta mi-a oferit un zambet amuzat.In minte imi zbura posibilitatea de a fugi cat mai am timp,dar probabil ca prietena mea m-ar fi prins inainte sa apuc sa fac un pas spre usa.Poate ca sunt mai inalta decat ea cu cinci centimetrii,dar ea e mai atletica.De fapt cred ca orice om e mult mai atletic decat mine,probabil ca pana si un melc m-ar intrece intr-o cursa.

Being ChasedWhere stories live. Discover now