Being Chased

Capitolul 14

           "P-poftim?"

           Mă holbam cu gura deschisă larg la încrezutul cu față de zeu ce zâmbea nevinovat. Era mândru de reacția pe care a scos-o de la mine. Aroganța pe care o emana îl dădea de gol. Avea încredere că acele cuvinte mă vor face să fierb. Acest joc stupid trebuia să înceteze cu orice preț. M-am chinuit mult să nu îi acord importanță în aceste săptămâni, dar se pare că pe el nu-l deranja câtuși de puțin.

               Oare ce crede îngâmfatul ăsta? Crede că sunt o păpușă pe care să o mănevreze cum și când  vrea? Voi avea grijă să îi demonstrez că nu sunt o marionată fără creier.

            Operațiunea: Îmblânzirea Bestiei începe!

          Să vedem cât te va ține până îi vei cădea din nou în brațe. Îți dau maxim o lună.

         Oh! Mai taci!

        "Nu te preface ca nu ai înțeles, prințesă." 

         Ce i-aș șterge zâmbetul ăla de pe fațăcu o palmă, dar mă pot descurca și cu sacul de box...

         Îi sunt recunoscătoare pentru dățile în care m-a salvat, dacă n-ar fi fost el s-ar fi ales praful de mine. Însă această recunoștință nu mă va împiedica să stau cât mai departe posibil de el și zâmbetul său seducător. Nu am resursele necesare să risc. Mai ales când sunt ferm convinsă că nu se va termina cum vreau eu.

         "Credeam că ți-ai îndeplinit scopul." zic, prefăcându-mă neimpresionată.

          "Daca te referi la sărut... voiam să fac asta încă din clipa în care te-am văzut. Două respingeri la rând sunt o lovitură în orgoliu, prințesă. Nu aș mai fi încercat până nu aș fi fost sigur că nu vei refuza. Ieri, la plajă, mi s-a schimbat planul. Ai fost atât de dezamăgită că nu te-am sărutat, încât azi nu m-am mai putut abține." îmi face cu ochiul.

            Am strâns din dinți pentru a îmi suprima impulsul de-al lovi. Din câte am observat, reacțiile mele violente și răspunsurile acide îi oferă satisfacție. Bănuiesc ce vrea să facă, și nu mă voi lăsa păcălită de fața lui frumoasă. Se va plictisi cu siguranță când va vedea că nu îi acord niciun fel de atenție.

        "D-dar ai spus că după ce te-am respins voiai să mă lași în pace. De ce ai vrut să începi acest joc stupid?" întreb curioasă de răspunsul său.

          Să te vedem acum!

        "Într-adevăr, mă decisesem să renunț. Poate dacă nu era nesăbuitul ăla, care te-a atacat, acum nu mai eram în această poziție. Te-am văzut atât de firavă, atât de fără apărare în brațele lui, mi-am dat seama că nu ai ce căuta acolo."cuvintele lui erau de o siguranta nemaintalnita.

         "Și te-ai gândit că tu ești mai potrivit, nu?" pufnesc incredulă."De ce eu, dintre toate?"

         "Ești ceva nou pentru mine. Din clipa în care te-am vazut în cafeneau aia, uitându-te la noi. Erai atât de roșie când te-am prins." râde."Ai fost atât de inocentă. A doua zi, când te-am văzut la liceu, am crezut că te voi avea doar cu câteva vorbe dulci. Erai doar o fata timidă cu o sclipire tristă în ochi. Ce putea fi așa de greu? Dar mi-ai demonstrat contrariul." sprâncenele sale se uniseră formând două cute între ele."Am stat. M-am gândit. Știi ce am aflat?"

           Nu i-am răspuns.

          "Că ești atât de blocată în lumea ta de fată cuminte încât ai început să crezi și tu asta. Exteriorul e diferit de interior. Mi-ai aprobat teoria când m-ai respins de două ori în aceeași seară. Deși voiai să mă săruți, nu ai făcut pentru că știi ce gen de băiat sunt." încerca să-și stăpânească încruntarea, dar nu îi ieșea prea bine.