Being Chased

Capitolul 11

            "Deci... Mă gândeam... cum nu ai fost deloc la plajă până acum, lucru care mi se pare imposibil. Adică suntem în California, stat cunoscut pentru plajele sale magnifice. Cum de ai rezistat să nu te bucuri de ocean și soare ?" întreabă Lucy neîncrezătoare.

         "Nu știu... nu am avut timp. Sinceră să fiu nisipul și vietățile din apă nu prea mă atrag."

        "Ești nebună? Cum să nu-ți placă apa și caldură? De ce te-ai mai mutat aici atunci?"

        "Nu am spus că nu-mi plac, doar că nu sunt o fană înfocată. Oricum ideea ta era..." îmi rotesc ochii.

       "Da... Ideea era că mă gândeam să mergem maine la plaja, în Long Beach. Cum e weekend ne-ar prinde bine puțină relaxare. Plus că trebuie să fii bronzată pentru bal." ridică din sprâncene sugestiv și își arcuiește buzele într-un zâmbet viclean.

        Acel zâmbet nu arată a bine! Ma întreb ce a mai pus la cale?

       "Eu și soarele nu prea ne înțelegem. Nu cred că vrei să mă vezi ca o bucată de carne uitată în cuptor. Dacă nu mă ard atunci mă înnegresc prea rău. Nu că am ceva cu oamenii de culoare, dar negrul nu mă prinde deloc și nici chinurile prin care o să trec dacă mă prăjesc. O să mă așez pe scaun ca o bătrânică. Asta dacă o să mai am un fund, se poate face scrum dacă stau prea mult la soare. Plus că balul e un eveniment pe care aț vrea să-l ratez și.." Lucy mi-a așezat o mână peste gură pentru a îmi întrerupe pălăvrăgeala.

           "Doamne, suni ca mine când ne-am întâlnit prima dată. Nu credeam că e așa de enervant să auzi pe cineva cum vorbește repede și mult." zice, privindu-mă acuzator."În primul rând o să îți dau cu cremă cu protecție solară până n-o să mai poți sta pe șezlong pentru că vei aluneca. În al doilea rând mâine mergem la plajă indiferent dacă vrei sau nu. Ți nu în ultimul rând vei merge la bal fie că te voi târî acolo. Acum, dacă îmi promiți că nu o să mai găsești alte scuze și nu o să mai vorbești fără sens o să-mi iau mâna de pe gura ta, dacă nu, o voi ține aici până la sfârșitul zilei." 

          Am încuviințat din cap, iar Lucy mi-a eliberat gura. Mi-am îngustat ochii, iar ea a scos limba la mine precum un copil de cinci ani.

       Presimt că până la sfarșitul anului o să primim premiul pentru cele mai ciudate prietene. Oare există un premiu chiar și pentru așa ceva?

       Oricum sunt sigură că se va inventa unul special pentru voi...

      "Bine. Vom merge mâine la plajă, deși în ceea ce privește balul mă cam îndoiesc că mă poți obliga. Dansul nu e unul dintre hobby-urile mele." mărturisesc, ridicând din umeri.

        Lucy își dă ochii peste cap exasperată.

      "Asta pentru că singurele tale hobby-uri sunt serialele și cărțile despre dragostea nemuritoare, supranatural sau alte prostii de genul. Trăiește-ți viața, femeie! Ești tânară! Nu te mai comporta ca o mamaie de nouăzeci de ani!" îmi spune în timp ce mă împunge cu degetul arătător în braț.

     "Hei! Toată lumea știe că nu te plangi când îi vezi pe Klaus, Damon sau Stefan sau orice bestie sexi ." am accentuat ultimele două cuvinte.

      De ce să merg la bal? Să mă fac de râs? Nu mulțumesc! Stau chiar foarte bine la acel capitol, nu mai am nevoie de ajutor în plus. În plus, nici măcar nu voi avea un partener...

     "Mă asculți?" vocea lui Lucy mă aduce la realitate.

    "D-da. Sigur."

   "Da? Atunci ce am spus?" își încrucișează mâinile la piept, așteptând un răspuns.