Licitația

capitolul 1

LUCY

Vin acasă de la școală, o altă zi in care am avut doar teste. Obosită cum sunt, mai găsesc puterea de a merge pe jos deoarece autobuzul nu își făcuse apariția în intervalul de timp pe care l am petrecut în stație.
Imi târăsc picioarele in urma mea iiarîntr-un final ajung.
Imi scot cheia dar când am introdus-o in ială am observat că ușa este descuiată.
Mama și tata nu o lasă niciodată descuiată.
Pătrund în casă și observ numai sticle de băutură pe podea.

Un lucru care din păcate, cu trecerea timpului, a devenit un obicei.

Tata consumă alcool excesiv de mult iar mama nu m-a dorit de la vârsta de 19 ani dar s-a pricopsit cu mine.

Să mă iubească?
Nici nu se pune problema!
Mă uraște din toată inima ei.
Dar de ce sunt eu vinovată?
Eu oare am ales să mă nasc?

Pe tata l am prins rareori treaz.
Am devenit treptat o persoană ce își imprimă sentimentele, alegând să sufere în tăcere.

Simt cum sufletul îmi devine greu și eliberez un oftat ca să nu mi pătez obrajii cu lacrimi pline de suferință.

În momentul in care doream să urc scările imibaud numele rostit de mama ce mă îndemna să intru în bucătărie.
Mă indrept spre bucătărie însă mă opresc in prag in momentul în care observ că se mai află un bărbat, imbracat intr-un costum elegant și cu o expresie umbrită de seriozitate.

-Buna ziua!
Rostesc pe un ton politicos înainte de a îmi redirecționa atenția asupra mamei.
-Da mamă. S-a întâmplat ceva ?
-Bună scumpa mea, să ți-l prezint pe acest domn pe nume Daniel.
-Bună ziua!
Mă salută la rândul lui.
- Mama ta mi-a oferit acordul de a te însoți intr-o vacanță de scurtă durată.
- Ce fel de vacanță?
Imi displace tonul mierlos pe care-l folosește.

-Pai nu voiai să faci o facultate?
Intervine mama.
O privesc uimită.
Nu am discutat niciodată cu părinții mei despre planurile mele de viitor.
Insă teama ce mi-a pătruns in corp in urma nenumăratelor abuzuri fizice de care am avut parte din partea lor mă îndeamnă să continui discuția.
-Desigur!
Afișez un zâmbet forțat.
-Splendid! Vă doresc distracție plăcută!
-Acum?
Rostesc uimită, privindu-mi pe rând părinții.
-Da dragă! Cu cât mai repede cu atât mai bine! Doar nu vrei să pierzi un loc bine meritat la facultate.
-Da, poate ai dreptate.
Aleg să mă conformez.
Entuziasmul acesta îmi este străin.
-Normal că am! Acuma du-te in mașina domnului până discutăm și ultimele detalii.

Am părasit casa nesigură și am zărit vehiculul care era parcat la o aruncătură de băț de casa noastră.

Cand am verificat portiera, am sesizat că era deschisă așa că am intrat.
Peste puțin timp, i-am zărit si pe parinți insoțiți de acest domn.

Uitându mă atent , cu palmele presate de geamul portierei obserb cum Daniel ii îmânează o sumă de bani mamei.

Am vrut să cobor, un sentiment de nesiguranță cuprinzând mă însă portiera era încuiată.
Trag cu putere de mâner însă fără folos.
Am inceput să strig și să mă agit dorind să le atrag atenția.

La scurt timp, masina este deblocată de Daniel ce ocupă scaunul pasagerului.
-Pot să cobor te rog?Nu mi-am luat rămas bun de la părinți.
Incerc să mi ascund agitația din glas.
-Nu iți merge fiică de curvă ce ești.
De această dată tonul său este unul tăios.
-Curvă?
Repet nevenindu-mi să cred
-Te-am cumparat pe bani grei așa că sper că vei fi bună de ceva.
- Nu înțeleg.
Imi presez spatele de banchetă și mi pierd mâinile prin păr simțind o înțepătoare durere de cap.
-Ai fost vândută.
Rostește nonșalant înainte de a introduce cheia in contact.