Licitația

55

Lucy Pov

Deschid emoționată ușa noii noastre case și rămân mască.
Frumusețea acestei case atingea cote maxime.
Era toată din lemn,stil clasic, pe scurt perfectă.
Pășesc sfioasă iar in urma mea vin și fetele.
Am fost toate bucuroase când am aflat că o să locuim împreună.
Casa este cu două etaje iar la al doilea este o mansardă.
Lucrurile astea ni le-a explicat Dylan atunci cánd eram in avion.
Cât despre vechile case, le-am vândut și banii au fost transferați in conturile băieților. Persoanele ce lucrau in aceste case nu au fost lăsați pe străzi,din potrivă, au fost repartizați lucránd fiecare in același domeniu.
Mike și Dylan au avut o discuție aprinsă.
Nici unu nu s-a lăsat mai prejos. Dar Dylan i-a dat lovitura de grație. L-a concediat de la firmă și i-a spus că o să-și recupereze inapoi postul de abia atunci când o să invețe să fie un bărbat adevărat.
Mike nu a zis nimica, doar mi-a aruncat o privire plină cu ură ca apoi să plece. Eu in tot acest timp am stat tăcută și i-am urmărit pe fiecare cum iși aruncau vorbe grele.
Nu m-am gândit niciodată că persoanele cu care ai crescut și care efectiv au fost lângă tine la bine dar și la greu să te abandoneze pur și simplu sau să te "vândă" ca să scape ei bazma curată.
Acesta este visul meu devenit realitate.

Am fost nevoită să calc peste multe cadavre ca să ajung aici. Să vărs mii de lacrimi și să îmi doresc moartea crezând că aceasta este cea mai ușoară posibilitate de a scăpa. Dar am greșit. M-am atașat așa de mult de ei incát nu mi-aș vedea viitorul in lipsa lor.

-Cine vrea ciocolată caldă?
Tanya și cu mine ne trântim pe canapeaua din piele.In fața noastră era o mică măsuță din sticlă.Când ne-am ridicat privirea dăm peste un șemineu.
Lângă era un mic bar.
-Cred că de acolo o să iei ciocolata caldă.Tu cu bucătăria nu sunteți cele mai bune prietene.
Eu cu Tanya incepem să râdem.
-Haha.. Foarte amuzant.
Pe ușa din față intră băieții cu ultimele bagaje.Dispar pe scările in spirală până la etaje ca apoi să coboare la fel de veseli.
Fiecare iși ocupă un loc pe canapea.
-Vă place?
-Dacă imi place? O ador.
-Casa este foarte frumoasă.
Elle vine cu cănile.
Ni le inmânează. Mă uit in ea și văd frișca și puține bezele.
-Văd că nu te-ai zgârcit.
Incepem cu toții să râdem.
-O să ne descarcăm cu limba aici?
-Desigur. Chiar dacă ne mai bâjbâim puțin atunci când vorbim nu e problemă.
-Doar ai un iubit extraordinar nu-i așa?
Îl lovesc jucăuș in umăr.
-Da, am.Sunt sigură că o să mă ajuți.Că imi vei fi alături de acum incolo.
Ii prind mâna in a mea și zâmbesc.

Cât despre Carmen și Michaen nu am mai auzit nimica dar sunt sigură că sunt fericiți împreună.
Ludmila m-a telefonat ieri și mi-a dat vestea că mama ei a murit și că a venit și sora ei să o viziteze.

Pot spune că adevărata mea fericire incepe de abia acuma!

-The end-

Lucy-Fetelor, nu vă lăsați doborâte de greutățile vieții. O să ajungeți intr-un punct în care nu o să mai vreți să continuați dar vă zic eu, merită!Viața nu este dreaptă.Niciodată nu a fost!Cel care a zis că timpul vindecă rănile sufletești este un mare prost. Nu vă lăsați călcate în picioare.Nimeni nu are dreptul să vă controleze propria viața!

Dylan-Băieți, fiți sinceri cu o femeie. Aveți grijă de ea. Fiecare femeie este frumoasă in modul ei. Niciodată să nu-i aruncați vorbe grele. Iartă dar nu uită. Cât spre propria viață, am doar un singur sfat. Nu este absolut nimic greșit in momentul în care doriți să vă exteriorizați sentimentele, gândurile. Dar, dacă acea persoană este defapt un trădător și se folosește de propriile voastre secrete ca să vă doboare, ridicați-vă de jos și zâmbiți. Vă ștergeți praful de pe haine și zâmbiți. Asta o să-l omoare.

Cele scrie in rândurile de mai sus sunt niște sfaturi pentru fete dar și pentru băieți din partea favoriților voștrii.