Licitația

30.

Lucy Pov

Suntem in fața casei "părintești".
Intrăm in liniște in casă ca apoi să urcăm la etaj.
-Ai uniție?
-Da, am.Tu?
-Da.In dormitor sunt oricum.
-Da dar auzi și tu?
-Sunetele astea?
-Mai bine zis gemete .
Ușa era puțin deschisă la dormitorul părinților. Ne uităm amándouă deoarece curiozitatea ne tot impingea de la spate.
-Bleah!
Mama era în pat cu capul in așternuturi cu fundul in sus iar tata o penetra cu putere.
Am dat buzna peste ei cu pistoalele.
Tata rămáne pe loc cu o expresie foarte ingrozită.
-Mereu te-am urât!Să vedem cine mai e fiică de curvă acum.
Apoi îl impușc in frunte. Cade ca și secerat pe podea intr-o baltă de sânge
Mama scoate un mic țipăt ca apoi să ia cearșaful in brațe.
-Ai zis că doar o să te prefaci.
Mă uit nedumerită sper Anastasia.
-Să zicem că am făcut o mică vizită aici.
Și ridică umerii in aer.
-De aceea eram și eu pregătită!
Am vrut să o impușc dar se aruncă jos pe podea lângă pat. Nu durează mult până reiese la suprafață cu un pistol indreptat spre noi.
-Suntem două!Renunță!
-Una dintre voi o să moară împreună cu mine.
Apoi iși indreaptă pistolul către mine și trage.
Gata! Până aici a fost.
Țin ochii inchiși și aștept ca glonțul să_mi sfâșie carnea dar nu s_a întâmplat.
Deschid ochii și o văd pe Anastasia pe podea.
Intr-o baltă de sânge.
-Nu! Nu!
O impușc pe mama îm brațul in care ținea pistolul. Il scapă și urlă din cauza durerii.
Mă duc la ea și ii dau un pumn in gură.
Sar pe ea și încep să ii servesc mai multe palme și pumni.
-Curva dracului!Propria ta fiică!Javră impuțită!
O trag tare de păr. Ii mai dau o palmă peste față.
Un pumn in stomac.Deja a început să scuipe sânge.
Dar nu-mi păsa.
-Te rog...
-Ce mă rogi huh?Ce? Te urăsc din toată inima mea.
Mă intind puțin după pistolul ei ca apoi să o impușc in celălalt braț.
-Omoară_mă odată!
Spune cu ultimele puteri.
-Nu, nu nu.Vreau să te torturez puțin.
Mă ridic de pe ea ca apoi să o impușc in piciorul drept, mai exact in pulpă.
-Unde ai mai vrea să te ciuruiesc? Hm?
Apoi o impușc in pulpa stângă.
-Imi place. Ție nu?
Nici nu mai putea să vorbească. Cu ultima suflare lăsă câteva lacrimi să se rostogolească de pe obrajii ei.
-Piesa de rezistență acum.
O impușc in inimă ca apoi să trag ultimele gloanțe in pieptul ei.
Mă ridic și mă scutur chiar dacă sunt pătată numai de sânge.
Mă duc la Anastasia și văd că pulsul ii este foarte scăzut.
-Nu renunța la luptă okey? Vei fi bine.
Ușa de la intrare se aude cum este trântită de perete. Niste pași apăsați se aud și in prag iși face apariția Dylan.
El lipsea
-Sună la salvare.Sună acum!Trăiește!
Deja mă prăbușisem pe podea și lacrimile curgeau șiroaie. Dylan se apleacă spre Anastasia și ii ia pulsul.
-Lucy...
-Trăiește nu?
-A murit.
Mă duc și o apuc pe Anastasia de umeri și o zgudui.
-Ai luptat până acuma!Nu renunța!Te rog nu mă părăsi.
Dar in zadar.
Anastasia este moartă.
Mă ridic in capul picioarelor ca apoi să ii zic foarte calm lui Dylan.
-Vreau să o ingrop pe sora mea cum se cuvine. De celelalte cadavre Nu-mi pasă. Poți să le arunci la tomberon.
-Ți-am zis că nu se va termina cu mine Lucy. Te-am avertizat!
-Și? Acuma ce ai vrea să fac? Pot să dau timpul inapoi? Nu!
-Nu ridica tonul la mine!
-Da cine dracu te crezi?
-Ești sclava mea, supusa mea!
-Ai nu zău. Parcă mă iubeai. Ști ceva? Las-o baltă.
-Lucy..
-Te urăsc!
Și fug din casă.
Nu-mi pasă că am hainele pline de sânge. Machiajul nu mai zic.
Vreau doar să fug.
Văd o rulotă care se apropia in direcția mea.
Ies in mijlocul autostrăzii și ii fac semn să incetinească.
Oprește in fața mea ca apoi din ea să coboare doi băieți și o fată.
-Ce naiba?
-Vreau să vin cu voi.
-Nu se poate.
Mă uit urât la băiatul care tocmai a spus asta. Este un brunet musculos plin de tatuaje.
-De ce mă rog?
-De aia.
-Eu o vreau!M-am săturat să fiu singura fată.
O fată cu puțin mai scundă decát mine vine țopăind in fața mea și imi intinde mána.
-Eu sunt Carmen.
Din casă iese Dylan furios.
-Lucy intoarcete imediat. Nu am să-ți curăț eu mizeria.
-Haideți să plecăm. Acum!
Ne urcăm cu toții in rulotă ca apoi tipul tatuat să se pună la volan și să demareze.
Pe Dylan il las in urmă intr-un nor de praf.
-Incotro?
-Oriunde. Suntem hoinari.
-Dar tu frumusețe? Cine era? Iubitul?
-Să zicem.
-Michaen.
-Incântată.
-Și cât timp  vrei să ne insoțești?
-Chiar nu știu. Până cánd o să se liniștească apele.Mai treceți prin acest oraș?
-Da, in trei săptămáni. Derek are un prieten unde poposim o zi sau două.Ne luăm provizii,haine noi, chestii.
Deci pe tipul tatuat il cheamă Derek
-Dar de ce hoinari? Cred că aveți vârste apropiate ca ale mele.
-Eu am 17 ani. Michaen 19 ani iar Derek 20 de ani. Tu?
-Aproape 19.
-Și cum ai ajuns in această situație?
-O poveste foarte lungă.
-Avem timp dar pànă atunci Carmen o să_ți dea niște haine noi. Și să mergi să te speli. Apoi ai de dat niște explicații.
-Da, da da. Am înțeles.
Carmen m-a indrumat spre baie. Inaite să  inchidă ușa in urma ei după ce mi-a dat niște schimburi o întreb.
-Ai din întâmplare niște vopsea? Violet inchis?