Licitația

54.

Dylan Pov

-Am venit cât de repede am putut.
Atunci o văd. Are o față palidă iar buzele sunt de o tentă de violet.
-Ce ne facem?
Elle nu mai putea de la atâta plâns. Deja incepuse să sughițe.
Mă uit la Hase
-I-ai chemat și pe Tanya cu West?
-Scuze frate, am rămas fără baterie și mai puteam da un singur apel așa că..
-Ar dura prea mult să vină o ambulanță. Suntem in mijlocul pustietății.
Imi pun mâinile in păr.
Se lasă o liniște apăsătoare.
-Gata, știu!Elle pune-o in şezut.
După ce face ce am rugat-o, eu ii deschid gura iubitei mele și imi vâr două degete in gâtul ei.
-Dacă nici așa nu te trezești, atunci nu știu ce să mai fac frumoaso.
Dar imediat cum mi-am vârát degetele, Lucy deschide ochii și dă afară tot .
Dar apoi ii inchide la loc lent.
-O pierdem?
-Nu, este obosită. Habar n-am. Elle nu mai pune atâtea întrebări.
-Să o ducem la cabană repede.
O iau stil mireasă repede și încep să alerg cu ea.
Se dau la o partea persoanele ingrozite dar tot odată și curioase.
Tanya și West erau deja acolo.
-Acum ce ii dăm?Are cineva acc?
-La ce ne ajută?
-Injectabil Tanya!Trebuie să-i scoatem toate toxinele alea din corp cât de repede cu putință.
-Vă pot ajuta eu!
Sare o fată din mulțumea care se formase.
-Imi pare rău dar cred că eu sunt vinovată având în vedere că i-am dat pastilele dar nu am știu ce gánduri ale. O durea capul și cam atât. Așa că sunt indatorată. Duceți-o repede in dormitor.Vin și eu imediat. Nu vă faceți griji,tocmai am terminat studiile la medicină deci este pe mâini bune.
O duc sus in dormitorul nostru și o strâng cu putere de mână.
-Nu mă părăsi iubito. Te rog!
Imediat intră și acea fată.
-Apropo, Simona. Și imi pare rău dar trebuie să părăsești incăperea.
Nu mai scot niciun cuvânt și ies pe holul minuscul doar ca să mă preling pe un perete.
Dar cum pot sta și eu liniștit mult timp?
Nu!Dumnezeu imi testează nervii care deja sunt la pămánt.
-Uite Dylan imi..
-Nu vreau să te aud Mike.
-M-am lăsat purtat de val.
-Ai vrut să o violezi!
Mă ridic furios de pe podea.
-Frate tu impărțeai fetele. Nu știu. M-a intrigat!
-Ascultă bine târâtură. Noi doi nu m-ai avem ce discuta și să-ți intre bine in cap că noi doi am terminat-o. Și apropo, ești concediat!
-Poftim?
-Cum ai auzit.
-Alegi să termini o prietenie de 13 ani doar pentru o femeie care poate fi la fel ca Delia sau mai rea?
Imi ajunge.
Pumnul meu face contact cu fața lui.
-Niciodată dar niciodată să nu mai vorbești așa de ea.
Nu mai zice nimic și pleacă iar eu imi reiau locul.
~*~
Nu imi dau seama cánd ațipesc dar sunt trezit de Simona.
-Gata.Poți să te duci să o vezi.
-Mulțumesc.
-Este foarte puternică. Încă cáteva ore și murea.
Zámbesc afectat. Știu că a ajuns in această stare din cauza mea. Intru incet in dormitor.
O văd cum respiră lent iar acest gând mă omoară.
-Am venit iubito.
Dar nu răspunde.
Mă așez lângă pat și o prind de mână.In acel moment se smucește și incepe să plângă dar tot nu deschidea ochii.
-Nu! Nu!Nu vreau!Nu mă atinge!
Mă panichez.
-Lucy eu sunt. Stai calmă.
-Nu mă viola!
-Lucy!
Atunci deschide ochii.
Se uită speriată in jur ca apoi să mă vadă și să-mi sară in brațe.
-Am avut un coșmar. Mike voia să mă violeze. Imi cer scuze!Eu..
-Sh!Nu e vina ta ci a mea și știu cum pot să te fac să scapi de toată durerea.
-Poftim?
-Dar mai întâi fi atentă. Ai branula aia.
-Trăiesc încă?
-Nu scapi așa de ușor de mine.
Chicotește.
Ce dor mi-a fost de asta.
-Iubito...
Ii prind mâna in a mea.
-Am fost felicitat de munca pe care depus-o și cát de mult am ridicat firma față de tatăl meu. Mi s_a propus să plec in Anglia ca să fiu șeful noii firme. Deoarece s-au extins și acolo nu se descurcă nimeni. Mi s-a comunicat că nu mai e nevoie de ajutorul meu la această firmă și ar fi foarte fericiți să merg in Anglia și să o conduc sau coordonez pe cealaltă.
-Dylan? Ce vrei să spui?
-Nu te speriat iubito.Am vorbit și cu băieții și am decis să plecăm cu toții in Anglia.
-Ce?
-Da, aici, totul îți aduce aminte de toată durerea pe care ai suportat-o. Acolo nu ne cunoaște nimeni,bine, personal. Acolo putem să ne construim un viitor alături de prietenii noștrii,singura noastră familie.
Lucy incepe să plângă.
-Am zis ceva greșit?
Deja mă agitam.
-Asta este cea mai bună zi. Normal că sunt de acord. Nu pot să cred!
Apoi o sărut apăsat.
-Ba să crezi iubito.O să avem multe aventuri plăcute.
-Și când plecăm?
-Mâine sau cel târziu poimâine.
-De abia aștept.
Vrea să se dea jos din pat dar o opresc.
-Nț nț. Mai stai in pat.
-De ce?
-Vreau să te strâng in brațe atunci când o să ținem in mâini niște artificii in timp ce ne uităm sper cer și să ne șoptim cât de mult ne iubim.
-Nu am nevoie de o anumită zi sau ocazie ca să_ți zic acest lucru.