38.

9.1K 331 22
                                    

Lucy Pov

-Acum e rândul tău.
Iau acel burete și încep să-l plimb dea lungul abdomenului lui.Când am ajuns la partea de jos al acestuia mi-a luat buretele din mână.
M-am uitat la el nedumerită.
-Cu mânuțele tale.
Te urăsc!
Imi frec mâinile cu săpun ca apoi să-i cuprind bărbăția.
Acesta geme infundat și imi face semn să continui.
~*~
Imi infășor corpul intr-un prosop ca apoi să mă indrept spre dulap ca să_mi iau o pereche de pijamale și o lenjerie intimă albă.
Intru inapoi in baie ca să mă imbrac fără să-l privesc pe Dylan.
Sper doar să plece.
După ce termin ies și spre nenorocirea mea acesta stătea pe telefon in pat.
-Deci dormim împreună?
-Comentezi?
-Nu.
Mă pun pe partea mea de pat și mă invelesc cu plapuma.
Aproape când să adorm ii simt mâinile in jurul meu.
Chiar dacă mă înmoi in interior rămân la fel de rigidă.
Iși pune capul pe părul meu și oftează
-Dylan?
-Mh?
-Mâine pot merge la Tanya?
-Mda, mergem împreună.
-Bine.
-Noapte bună.
~*~

Carmen Pov

De 10 minute cei doi bărbați ne-au lăsat pe alea unde se află casa mea. Nu am curajul să intru așa că prefer să mă invârt in colo și in coace.
ZCalmează-te Carmen!
-Cum aș putea? Huh? Ce o să le zic părinților?
-Simplu.
-Cum să nu. Bună mamă, tată, trăiesc vă vine să credeți că mie nu.
Apoi mă uit ironică la el.
ZHaide doar să mergem okey?
-Incă nu pot să_mi revin din șoc.
-Care din ele?
-Nu știu nici eu. Că Derek m-a mințit mai bine de un an sau că acum este mort.
Mă prinde intr-o imbrățișare ca de urs ca apoi să las frâu lacrimilor.
-Cred că trebuie să ști tot adevărul.
-Poftim?
-Adevăratul motiv.
-De ce nu l-ai zis atunci?
-Nu am incredere in ei. Nici măcar nu ii cunosc cât despre Lucy, nu o să o mai vedem din păcate.
Las capul in jos.
Are dreptate
Mă prinde de mână și inaintăm spre casa mea.
A rămas neschimbată.
Michaen bate la ușă și așteptăm să răspundă cineva.
Dar in loc de mama răspunde o femeie tânără in jur de 20 de ani.
-Cine sunteți?
-Mă scuzați dar aici nu locuiește familia Claude?
-Soții Claude s-au mutat de aici.
-De cât timp?
-Cam de 2 ani.
-Știți unde?
-Stați puțin.. Da, in Franța.
Imi pică fața.
-Franța?
-Da.
-Ăm... Mulțumesc oricum.
-Cu plăcere. O seară bună.
După ce ne inchide ușa mă întorc pe călcâie și ies din curte.
-Acum ce facem?
-Mergem la ai mei.
-Dar.. Dar....
-Niciun dar iubito. Haide!
Imi cuprinde din nou mâna și mergem pe aleea slab luminată.
Peste cinci case ne oprim la a șasea.
Intrăm in curtea care acum era acoperită de un strat subțire de zăpadă.
Este și normal doar suntem in luna decembrie.
Michaen bate la ușă și nu așteaptă mult până când ii deschide mama lui care rămâne șocată.Lacrimile ii inundă fața și își cuprinde fiul in brațe.
Apoi se uită la  mine și fața i se albește.
-Nu erai moartă?
-Mamă.. Avem multe să-ți povestim.
-Atunci intrați, intrați. Este frig afară,nu vreau să răciți.
Nici mama nu ar vrea să răcesc.
~*~

Lucy Pov

Razele soarelui iși fac simțită prezența. Nu mai reușesc să dorm așa că decid să mă trezesc.
Lângă mine nu se mai află Dylan.
După un scurt duș decid să mă imbrac sport.
Astfel imi iau pe mine o pereche de pantaloni de trening negri, un maieu tot negru și pe deasupra o bluză de trening tot neagră.
In picioare imi iau niște botine și cobor la parter.
Din bucătărie venea un miros imbătător de cafea.
Intru in aceasta și dau de Dylan care tocmai ce iși turna cafea intr-o ceașcă
-Neața.
-Neața.
Mă duc și imi torn și eu cafea dar pe lângă aceasta scot niște biscuiți cu ciocolată.
Decid să nu mă așez jos așa că mă sprijin de blat și iau o sorbitură din cafea.
-Nu crezi că ești cam subțire imbrăcată?
-Nu_s o fire friguroasă.
-Logic. In preajma mea te topești.
-Haha,ce glumă proastă. Când mergem la Tanya?
-Imediat ce terminăm de luat micul de jun.
-Perfect.
~*~
Este ora 11 și ne aflăm in fața casei lui Hase.
Bat la ușă și imediat ne deschide Hase.
-A dat Domnu să ajungeți intr-o zi.
-Atât de grav e?
-Nu a mai scos vreun cuvânt de când ai plecat tu. Nu prea mănâncă, mai mult bea apă și cam atât.
-Mă duc la ea in cameră.
-Oricum acolo stă tot timpul.
Urc scările grăbită și nici nu mai bat la ușă. O găsesc pe Tanya intinsă pe pat cu ochii pe tavan.
Când mă vede imi sare in brațe.
-Ai venit...
-Logic că vin. Doar nu te lăsam baltă. Ce fel de prietenă aș fi? Acum zi-mi ce ți s-a întâmplat.
Mă indrumă spre pat ca apoi să ne așeazăm amândouă in poziție turcească.
Imi cuprinde mâinile in ale ei ca apoi să mă privească cu lacrimi in ochi.
-Nu ai să mă judeci nu?
-Deloc. Acum zi-mi scumpo. Mă sperii.
Cu vocea indurerată imi zice :
-Am fost violată de Pain.
-Ce a făcut?

LicitațiaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum