Licitația

19.

Lucy Pov

-Cine era fata aia?
-Acea fată era... Fosta mea.
-Cum? De unde atâta tupeu pe ea?
Deja eram nervoasă și gesticulam cu mâinile.Dylan nu a mai zis nimica. M-a cuprins intr-o imbrățișare care instantaneu m-a calmat.
-Tu de ce te-ai trezit?
Atunci măresc ochii. Nu pot să ii zic adevărul.. Nu incă.
-Am avut un coșmar dar mi-a trecut.
Acesta mă prinde de umeri și se uită in ochii mei.
-Știu că minți. Acum spune-mi adevărul.
-Am avut nevoie de..
-De?
-Doza zilnică.
-Lucy tu te droghezi?
Imi las capul in jos.
-Cum ai reușit?
-Nu am vrut eu, jur. Prima oară...
Am luat o pauză in care am tras aer in piept.
-Prima oară când am făcut-o fără voia mea m-a drogat. Injectabil deoarce nu stăteam locului și nu făceam ce voia el.
-Și cum de ai făcut rost? Mai departe?
-E mult de povestit. Mai bine te așezi.
Se pune pe canapea ca apoi să mă așez lângă el.
Oftează zgomotos ca apoi să iși sprijine coatele de genuchi.
-Acel bărbat care era la acel bar care ne aducea mâncarea și băuturi era din România.Ei bine, chiar dacă nu avea voie să ne dea băuturi alcolice, mâncare care ar putea să ne facă rău ca apoi să nu mai fim bune de nimic restul zilei și droguri..el era consumator. Ieșisem din dormitor.Aveam 16 ani când am fost bătută de un client atât de brutal. Buza imi era spartă. Pe abdomenul aveam o ditamai vânătaie de la pumnul pe care l-am primit. Şi mult mai multe răni pe care nu le mai enumăr. M-am așezat pe un scăunel. Acesta ștergea niște pahare.
Simțeam nevoia să uit acea băiate.Aveam nevoie să uit de tot.
Repetam fără să vreau :Vreau droguri...vreau să plec din această lume doar pentru cáteva minute.
Și-a intors privirea spre mine care era plină de milă.
Mi-a intins pe ascuns un pliculeț cu un conținut alb.
Mi-am dat seama imediat ce conținea. Am mers inapoi in dormitorul meu și am inceput să trag.
-Nu pot să cred. Tu mai ai încă?
-Am mai avut unul. Ultima oară când mi l-a dat inainte să fiu dusă la licitatie.
Nu îți face griji,imi dădea doar unu pe zi.
Iar apoi încep să plâng.Era prea mult pentru mine. Nu am mai povestit nimănui nimic despre trecutul meu.
Mă ia in brațe și mă cuibăresc la pieptul lui.
-Sh..sunt lângă tine. O să trecem împreună peste asta. Ai să vezi.
-Nu mă judeci?
-Normal că nu iubito.
După ce am auzit apelativul folosit am zâmbit slab.
-Eu m-am apucat de fumat din cauza  Deliei. Nimeni nu se apucă de un viciu fără vreun motiv dar nu e bine să îl folositm in exces.
Imi trag nasul.
-Uite, mâine mergem la detoxifiere.
-Mulțumesc dar nu e nevoie.
-Lucy nu te mai incăpățâna.O să mergem și gata. Vreau să stau și liniștit.
-De ce mâine?
-Pentru că vreau să te recuperezi.. Să te aduni. Am vorbit deja și de săptămána care vine o să vină o doamnă care va fi profesoara ta.

Dylan Pov

Respirația i-a devenit regulată semn că a adormit.
Nu pot să cred ce am auzit. Dar nu o să o las așa.Nu o să poată lupta singură cu demonii ei.
O duc in camera ei ca să iși continuie somnul. Eu trebuie să mă duc la firmă ca să rezolv niște acte și afaceri.
~*~

Lucy Pov

Imi deschid cu greu ochii. Eram prea extenuată. Nu fizic ci pshic.
Nici nu mă ridic bine din pat că telefonul meu a vibrat. Am primit un mesaj.
Ridic telefonul de pe noptieră ca să citesc mesajul. Sângele imi ingheață.
<Te văd mereu chiar dacă tu nu mă vezi.
Nu îți face griji, de abea acuma jocul incepe
#K>
Ce naiba?
Recitesc mesajul de mai multe ori. Asta inseamă că vor urma mai multe?
Este o amenințare? Ce se întâmplă?
Mă duc in baie ca să mă spăl pe față dar când deschid ușa băii scot un țipăt.
Pe peretele din fața ușii scria mare un mesaj cu un lichid roșu.
Imi repet de mai multe ori că nu este sânge.
<Te văd!>
Ies grăbită din cameră și încep să aleg pe holul lung.
Il strig pe Dylan dar acesta nu răspunde.
Aud niște pași care urc grăbiți scările.
Ii văd pe Elle și pe West speriați.
Elle vine spre mine ca apoi să mă întrebe:
-Ești bine? Ai pățit ceva?
Nu zic nimica.Sunt stană de piatră din cauza șocului.
-Hai jos ca să bei un pahar cu apă.
West merge inaintea noastră iar Elle imi șoptește:
-Este și Tanya aici.
Super, numai ea imi mai lipsea!
Cobor scările și o văd pe Tanya pe canapea insoțită de Hase.In fotolii stătea Mike insoțit de o roșcată care era foarte frumușică.
Mă duc direct spre Tanya.
-Cum ai tupeul să vi aici?
Eram supărată. Încă eram pe ea pentru că ne-a turnat.
O apuc brutal de păr.
-Nu am avut incotro. Am fost obligată de Hase.
-Nu te cred!
Atunci iși face apariția și vocea lui Hase.
-Este adevărat. Când i-am văzut pe băieți alarmați m-am enervat și eu că seara era ruinată. Mi-am descărcat nervii pe Tanya și am amenințat_o că o omor dacă nu imi va spune adevărul. Și-a dat seama că vorbea alcoolul din mine dar tot i s-a împrimat frica.
-Imi cer scuze. Chiar imi suteți dragi.
Ii dau drumul la păr.
-Scuze. Imi cer și eu scuze. Tanya?Elle?Puteți veni până in bucătărie?
Nu am avut niciodată niște prietene adevărate și cred că ele ar putea fi.O înțeleg pe Tanya. Cred că și eu aș fi procedat la fel.
Sunt hotărâtă să le spun ce am pățit in urmă cu câteva minute.