Licitația

51.

Lucy Pov

-A fost delicios! Vă mulțumesc din suflet.
-Nu ai pentru ce scumpo. Mă bucur că Ludmila a venit insoțită de niște prieteni.
Ne uităm câteva secunde unii la alții apoi zâmbim
-Da, prieteni.
Mă ridic de la masă după ce am terminat și cu desertul cu gândul să fac un duș ca să mă relaxez.
Dau drumul apei să curgă in cada de un alb imaculat. Scot spumă și niște lumânări parfumate ca să mai coloreze admosfera.
După ce pun la loc din lumânări deoarece nu am vrut să le folosesc pe toate, o mică cutiuță, frumos ambalată și destul de inaltă imi atrage atenția.
Mă ridic pe vârfuri și o iau.
Indepărtez capacul și dau de niște petale de trandafiri. Erau de mai multe culori și nonculori :galbene, roșii, negre, albe.
Aleg să presar câteva in cadă și urmează să-mi indepărtez și eu hainele.
Cánd eram pregătită să îmi introduc un picior in apă ușa se deschide lent și pe ea intră Dylan.
-Imi place admosfera.
Ii zâmbesc.
Imediat se dezbracă și el.
-Asta ar fi trebuit să fie baia mea.
-Lasă că o să-ți placă.
Se bagă el mai întâi ca apoi să intru și eu dar când vreau să mă așez la celălalt capăt al căzii mă trage in poala lui.
Mă sărută pe gât ca apoi să continuie pe umăr.
Imi las capul pe spate iar atunci imi șoptește :
-Am ceva pentru tine.
-Ce?
Iși intinde puțin brațul și își apucă blugii ca apoi să scoată doi clești.
-Clești.
Zic eu pe un ton ironic.
-Nu orice clești iubito.
Apoi ia unul și mi-l prinde de un sfârc.
Tresar surprinsă
Il prinde și pe al doilea de celălalt sfârc.
D:Plăcerea va fi mult mai intensă.
Apoi iși reia săruturile pe umăr dar nu durează mult până când mă intoarce cu fața spre el.
Mă sărută pe pielea dintre sâni ca apoi să mă penetreze cu putere.
Gem .
Mișcările sunt rapide și adânci.
Cu apa caldă care ne inconjoară și cu mâinile lui care imi strâng sânii dar ignoră partea unde sunt cleștii prinși intensifică plăcerea.
Gura lui lacomă o găsește imediat pe a mea.
După câteva mișcări imi dau drumul strigându-i numele iar el imi urmează exemplul.
Imi dă jos cleștii prinși.
Imi prijin capul de pieptul lui.
-Deci cum a fost baia asta?
-Perfectă
-Mă gândeam eu.
Ca apoi să-mi zâmbească victorios.
-Deci ce idee aveai?
-Mâine o ducem pe Luciana la sora ei.
-Poftim?
Se ridică impacientat.
-O să vezi mâine.
~*~

Ludmila este supărată și tăcută.
Ne-am urcat cu toții in mașină dar de data asta stau eu la volan.
Cu toții vorbesc și râd in afară de blonda care se uită pierdută pe geam.
-Lucy nu ai greșit drumul? Și unde trebuie să ne intâlnim cu polițiștii?
-Nu ne intâlnim cu polițiștii.
-Poftim?
Cu toții se uită la mine curioși.
-Mergem la sora Ludmilei.
-Dar nu am voie să o văd!
-Va fi o mică vizită, nu e departe de aici.
In jumătate de oră opresc in dreptul unei case cu un etaj, albastră.
Ludmila se dă joc din mașină și se uită temătoare la mine.
Am lăsat geamul jos iar acuma imi sprijin mâna in acel loc.
-Poate nu e momentul.
-Ba da!Acuma este! Ai 15 minute la dispoziție. Acum du-te!
Dă aprobator din cap.
Trece prin grădina colorată de un verde deschis și bate la ușă.
Imi ridic telefonul și apelez.
-Alo?
-Da, bună ziua. Aș dori o mașină de poliție.
-Da,da. Verona.
-Mulțumesc. La revedere.
-Ai sunat?
-Da.
Oftez.
-Trebuie să discute unu dintre noi cu polițiștii ca Ludmila să nu primească mai mulți ani sau luni de zile.
-Vorbesc eu.
-Bine.
-Noi suntem in Verona?
-Da.Un oraș destul de aproape de Albany.
~*~

Ludmila Pov

Stau temătoare in fața casei. Mă gândesc să plec dar ușa se deschide iar in fața mea se află scumpa mea soră.
-Ludmila?
-Mai recunoscut destul de repede surioară
Încep să plâng și o cuprind in brațe.
-Mi-a fost așa de dor de tine!
-Și mie! Dar ce faci tocmai aici? Ai evadat?
-Poveste lungă. Am la dispoziție doar 15 minute.
-Atunci intră in casă.
Zâmbesc politicos.
Mă intâmpină imediat un mic băiețel.
-Cine sunteți dumneavoastră?
-O da bună micuțule. O să aflii mai târziu.
Mă cobor la inălțimea lui.
-Cum te cheamă?
-Răzvan.
-O da bună Răzvan. Eu sunt Ludmila.
Ii intind mâna iar el imi așează la rândul lui mica mânuță.
-Seamănă atât de mult cu tine Mirabella.
-Eh.Seamănă și cu tatăl lui.
-El unde este?
-La muncă. Azi am liber.
O urmez și mă așez pe canapeaua comodă.
-Cât mai ai pánă ieși?
-Nu mult timp.
-O să vii să mă vizitezi nu?
Las capul jos.
-Nu..
-Cum adică nu Ludmila?
-Mama nu mă lasă.Mi-a dat in schimb o sumă mare de bani. Chiar dacă nu acceptam tot găsea o modalitate de a mă indepărta de tine.
-Mama.
Se uită cu ură intr-un punct.
-Nu-ți face griji soră. O să găsesc eu o soluție.
-Să nu-i zici că am fost aici da?
-Desigur.
-Bine. Eu trebuie să plec.
-Deja?
-Ți-am zis.. 15 minute. Vino să mă vizitezi te rog.
-Așa am să fac.
O imbrățișez cu căldură.

De mult timp nu am mai fost atât de fericită.

VĂ MULȚUMESC ENORM DE MULT❤
Sunteți o comunitate grozavă și pe zi ce trece imi arătați că nu sunt o scriitoare atát de proastă așa cum cred eu :/
Și nu o să renunț la această pasiune chiar dacă m-a mai bătut acest gând.
Xoxo